Sunt un trecator prin timp
Haladuind o coama de deal
Unde stau ridicate semnele incrucite ale celor ce nu mai sunt
Ca o ultima incrustare pe rabojul neuitarii
Cu numele celor plecati spre neintoarceri
Pe aceeasi de-a una cale au pornit cei de un sange cu mine
Eu cel de dincoace de liniste
Le mai vorbesc uneori mangaindu-le trecerea
Si-n lacrima prelinsa dorul de Eroii Neamului
In petala gandului de aduceri aminte
Imi rascoleste sufletul prelins la colturi de geana
Cand dorul ei e mai presus de aduceri aminte
Purtat de aripa ce-mi zvanta lacrima neuitarii
Tata, apt combatant, s-a indaratnicit sa-si revada locurile suferintei
Cautandu-si camarazii de arme atatora fronturi de jertfa
Ajutandu-i pe cei de-a una cu el sa-si ridice oasele risipite
de prin tarinile si nemarginirile pustei straine
Stropite din plin de agheasma transeelor atatora lupte si sange
Unde praful de pusca si ranile mocirleau glodul durerii si-ncrancenarii
Avand, drept crez, un petic de cer mangaiere si gandul de nesupusenie
Mai apoi a fost impresurat prin tradare de sarmele ghimpate
ale lagarelor
Avand zidite in suflet dorul de glie, dorul de casa, dorul de tara
Tarat cu de-a sila in centrele de reeducare prin munca silnica atatora puscarii
I-au fost aproape gulagurile comuniste, Siberii spalare de creier
Intunecimile temnitelor tinuturi ale umezelii foamei si mortii
In care a invatat ce inseamna, taria, iertarea, smerenia suferintei,
stand chezasie
buza gropilor comune unde odata cu glontul la tampla
a fost ingropata speranta zilei de maine
Astazi aratandu-le calea ce duce spre Lumina Judecatii de apoi a
Lui Dumnezeu
Dandu-le talisman, chezasie si jertfa, urcusul Golgotei cale spre
Mantuire
Chiar lemnul din Crucea rastignirii Neamului Romanesc Inviere
