In celebra sa carte, "Fereste-ma, Doamne, de prieteni��, scriitorul
american Larry Wats insista apreciabil asupra efortului pe care
Gheorghiu-Dej si apropiatii sai l-au depus, incepand cu o doua
jumatate a anilor �50, pentru scoaterea trupelor sovietice din tara,
fapt care s-a si intamplat, cu multa diplomatie, in iarna anului 1958.
Era vorba de o armata de 250.000 de soldati si ofiteri, care nu numai
ca trebuia intretinuta, dar juca si rolul trupelor de ocupatie.
Ceea ce m-a frapat pe mine la citirea acestui capitol a fost ca in
expunerea de motive a cererii liderului comunist roman catre liderul
sovietic de atunci, Nikita Hrusciov, nu s-a vorbit, ca de la "frate la
frate�, intr-un jargon al noii epoci, ci s- a apelat sec la memoria
istoriei, punctand urmatoarele aspecte:
1. Comportamentul extrem de nociv al trupelor rusesti intiparit
adanc in memoria colectiva a romanilor in cei 40 de ani de ocupatie
militara ruseasca in prima jumatate a secolului al XIX-lea, adica
imediat dupa anul 1800;
2. Prezenta prelungita a trupelor rusesti dupa razboiul
ruso-turc din 1877-1878 pentru a "asigura comunicatiile� cu
fortele din Bulgaria;
3. Ocupatia militara rusa de facto, din Moldova, in perioada
1916-1917;
4. Evacuarea trupelor bolsevice, in perioada 1917-1918, cu un
comportament devastator;
5. Regimul de ocupatie brutal al lui Malinovski, in tara noastra,
din anii 1944-1945.
Aceste evenimente importante constituiau numai o mica parte
din experienta imperiala a Rusiei, care ar fi putut crea o ostilitate
generala in randul romanilor, ceea ce ar fi afectat puternic noua
imagine asupra fratietatii romano-sovietice, spuneau autorii.
Despre comportamentul rusesc fata de romani, din vremea
aceea, de care noi nu aveam de unde sti, vorbeste , pe baza de
documente ale vremii, Neagu Djuvara in cartea sa "Intre Orient si
Occident�, din care au fost selectate si comentate cateva
episoade, pe care vi le prezentam. Speram ca prin citirea acestora,
admiratorii de azi ai lui Putin, carora nu le-au ajuns cei peste 50
de ani de "fratietate� romano-rusa, vor intelege mai bine ce
inseamna sa te lasi din nou pe mana rusilor.
IOAN CISMAS
"APARATORII
ORTODOXIEI� VROIAU
SA NE TRANSFORME
IN GUBERNIE
1878 este anul in care "cauza
Rusiei in Romania a fost pierduta
pentru totdeauna�. Tensiunile au
aparut cand romanii si-au dat
seama ca "aparatorii ortodoxiei�
vroiau, de fapt, sa-i transforme
in gubernie.
Momentul zero al sentimentului
de ostilitate pe care romanii il
incearca fata de rusi a fost, dupa
toate probabilitatile, razboiul
dintre acestia si turci din 18061812, "sase ani in care pamantul
Principatelor avea sa slujeasca
din nou camp de batalie. Si daca,
in saloanele din Bucuresti si din
Iasi, doamnele vor invata valsul,
iar barbatii vistul si faraonul (n.r.
- jocuri de carti), la tara mizeria,
jaful si hotiile vor atinge un nivel
nemaicunoscut pana atunci�,
dupa cum scrie Neagu Djuvara.
Ironia e ca, initial, romanii i-au
intampinat cu entuziasm pe "eliberatorii�
rusi. Neagu Djuvara
relateaza in cartea "Intre Orient
si Occident�: "In timpul razboiului
din 1768-1774, boierii moldoveni, in
marea lor majoritate, imbratisasera
cu inflacarare cauza Sfintei
Rusii, care, punandu-se in fruntea
unei noi cruciade impotriva necredincio
silor, avea sa scape popoarele
crestine de sclavia in care
erau tinute de secole. O multime
de calugari rusi, sositi in Principate,
in Transilvania si in toata
Peninsula Balcanica, pregatisera
de mult terenul, dovedindu-se
propagandistii cei mai eficace ai
acestor miscari populare si de
simpatie fata de mii de volintiri (n.r.
- voluntari) din Moldova si
Muntenia care se angajasera in
armata rusa: la sfarsitul razboiului,
erau 12.000�, ceea ce inseamna
ca peste 1% din populatia barbateasca
se inrolase la rusi.
UN SAT INTREG,
ALUNGAT PE CAMP
IN TOIUL IERNII
Din epoca ne-au ramas marturii
zguduitoare ale cruzimii la care se
dedau rusii pe teritoriul Moldovei si
al Munteniei. Contele francez Louis
Langeron, general in armata rusa la
sfarsitul secolului al XVIII-lea, nota
in "Memoriile� sale un episod
petrecut in Moldova in timpul campaniei
din iarna anului 1788: "Iata
un exemplu, dintr-o mie, de ce era in
stare cruzimea rusilor�. Enervat
pentru ca o furtuna ii afectase
armata, generalul rus Kamenski a
poruncit sa fie decapitati prizonierii
tatari, iar un evreu suspect sa fie
legat gol de un stalp si stropit cu
apa la minus zece grade Celsius,
lasandu-l sa moara inghetat. Apoi a
dat foc unui sat intreg si i-a alungat
pe locuitori pe camp, in ger si
zapada, lasandu-i sa moara de frig
si de foame. In final, acest general
Kamenski a dat ordin ca toate
animalele care nu fusesera ucise
sa fie stranse si trimise in Rusia,
pe mosiile sale.
Desi lefegiu in armata tarului,
nobilul francez nu impartasea metodele
pe care le foloseau colegii sai
rusi: "Am putut judeca grozaviile la
care ofiterii nostri se dedau prea
adesea in Moldova si, chiar daca
n-as fi fost martor, as fi putut judeca
si dupa teama cumplita de care este
cuprins, dintr-o data, un taran
moldovean cand vede ca-i intra in
casa o uniforma ruseasca. Ramane
impietrit si nu mai este in stare nici
sa zica, nici sa faca ceva. Degeaba
ii ceri, il rogi, ii dai bani ca sa-ti faca
vreun serviciu oarecare, moldoveanul
nu mai e bun de nimic si
ramane ca o stana de piatra. (...)�.
Deja, in timpul razboiului ruso-turc
din 1806-1812, boierii din Tarile
Romane nu le mai erau favorabili
rusilor, pe care-i priveau cu teama
si-i suspectau (justificat) ca vor
"uita� sa mai plece. Iata ce scria un
alt francez, printul Joseph de Ligne,
in timpul razboiului ruso-turc din
1787-1791: "Nu s-a mai pomenit o
situatie precum a oamenilor acestia,
banuiti de rusi ca i-ar prefera pe
austrieci, in timp ce acestia ii cred
mai legati de turci; de fapt, ei
doresc plecarea celor dintai la fel
de mult cum se tem de intoarcerea
celor din urma�.
NAPOLEON NE-A SALVAT
Prima data cand Rusia a fost
foarte aproape de a anexa Tarile
Romane s-a intamplat in 1812. La
capatul unui razboi de sase ani,
tratativele dintre rusi si turci se
impotmolisera pentru ca primii
doreau anexarea Principatelor.
Precipitarea evenimentelor pe
plan european, unde imparatul
francez Napoleon Bonaparte a
invadat Rusia, a fost intamplarea
providentiala de care aveau nevoie
in acea clipa romanii. Incoltiti, rusii
s-au multumit cu putin. Dar dedesubturile
pacii de la Bucuresti, din
1812, in urma careia Romania a
pierdut Basarabia, sunt neclare si
astazi, dupa 200 de ani.
Invazia franceza in Rusia era iminenta
si nu exista explicatii logice
pentru care marele vizir Ahmet-pasa
si marele dragoman Moruzi (secretar
de stat la ministerul de
externe al turcilor) au acceptat o
pace dezavantajoasa. Actele s-au
semnat pe 28 mai 1812. Trei saptamani
mai tarziu, Napoleon intra in
Rusia. S-a vorbit indelung de tradare.
Opiniile istoricilor sunt impartite. Dar
turcii n-au avut dubii. Dupa intoarcerea
la Istanbul, vinovatii au fost
judecati, marele vizir - destituit si
exilat, marele dragoman Dimitrie
Moruzi - decapitat impreuna cu
fratele sau, Panait. Era insa tardiv.
Pe de alta parte, banuielile romanilor
se dovedisera intemeiate. Comentariul
contelui de Langeron arata
adevarata tinta a rusilor: "Imprejurarile
in care s-a aflat Rusia in 1812
ne-au silit sa nu cerem decat Prutul,
si inca am fost foarte multumiti ca
am capatat aceasta frontiera�.
MAI CORUPTI
DECAT TURCII
In materie de administratie, rusii
s-au dovedit mai hrapareti decat
turcii. Neagu Djuvara citeaza din
nou din memoriile lui Langeron in
cartea "Intre Orient si Occident�:
"Generalul Zass, insarcinat la Craiova
cu supravegherea comertului intre
Vidin si Ardeal, dubland taxa pe
fiecare balot de marfa, a izbutit
sa-si insuseasca sume fabuloase si
a fost gasit, la intoarcere, la Nicolaiev,
cu 60.000 de ducati de aur, ascunsi
in doua butoaie. La Bucuresti,
generalii Engelhart si Isaiev vindeau
autorizatiile de tranzit ale marfurilor,
iar cazacii si colonelul Melentiev
luau bacsisuri pentru trecerea
marfurilor in contrabanda�. Dupa
retragerea rusilor, in 1812, Tarile
Romane au ramas in haos. Un ministru
al Saxoniei la Constantinopol
raporta, pe 10 septembrie 1812: "Toti
calatorii care sosesc din tinuturile
acelea spun ca Principatele sunt cu
totul pustiite de armatele care le
ocupa de sase ani si ca va fi nevoie
de multa munca si de grija ca sa
arate iar asa cum erau inainte�.
La 1830, romanii se saturasera de
"fratii crestini�. Djuvara descrie
aceasta cotitura: "Atatea nenorociri
adunate, din vina, directa sau indirecta,
a ocupantului, aveau sa exacerbeze
in tara sentimentul antirusesc
si, fapt nou, de acum inainte, avea sa
fie un sentiment generalizat in toate
paturile populatiei�.
"RAZBOIUL� ALIATILOR
RUSO-ROMANI DE LA 1878
Consolidarea "simpatiei� pe care
poporul roman avea s-o nutreasca
fata de rusi s-a produs dupa incheierea
Razboiului de Independenta,
in 1878. Gravele incidente dintre
Principatele Unite si Rusia, petrecute
dupa infrangerea Turciei, sunt
prea putin cunoscute.
Dupa ce a fost salvata de la
infrangere de interventia armatelor
romane conduse de Principele Carol
(devenit ulterior Regele Carol I al
Romaniei), Rusia n-a mai recunoscut
tarii noastre statutul de participant
la negocierile de pace. Mai mult, a
anexat trei judete din Basarabia de
Sud care apartineau Principatelor in
acel moment, in ciuda opozitiei
disperate a domnitorului Carol si a
clasei conducatoare, in frunte cu
I.C. Bratianu si Mihail Kogalniceanu.
BUNI IN FATA PLEVNEI,
"UITATI� LA TRATATIVE
A fost un duel dur pe teren diplomatic,
iar evenimentele au degenerat,
in primavara lui 1878, pana in
pragul razboiului intre fostii aliati.
Pacea dintre Turcia si Rusia s-a
incheiat la San Stefano (Turcia), in
19 februarie 1878, fara participarea
Romaniei. Istoricul Sorin Liviu Damean
descrie, in "Carol I al Romaniei�, modul
in care au procedat "aliatii� rusi:
"Guvernul de la Bucuresti a luat
cunostinta de continutul respectivului
document abia pe 9 martie,
prin intermediul generalului Iancu
Ghica. Acest act (n.r. - Dimitrie Onciu,
�Din istoria Romaniei�) consacra,
printre altele, independenta
Romaniei, insa cu dureroase sacrificii.
Articolul 19 preconiza ca
Sublima Poarta va ceda sangeacul
Tulcea (Dobrogea), Delta Dunarii si
Insula Serpilor catre Rusia, care, la
randul sau, isi rezerva dreptul de a
le schimba cu sudul Basarabiei.
Totodata, spre disperarea cercurilor
conducatoare de la Bucuresti, se
stipula dreptul de trecere pe
teritoriul romanesc, timp de doi
ani, a trupelor rusesti care
stationau in Bulgaria�.
RUSII ASEDIAZA
BUCURESTIUL
Aceste intamplari au adus armatele
celor doua tari pe picior de
razboi. "Vadit nemultumit de atitudinea
protestatara a Guvernului de
la Bucuresti (n.r. - cancelarul rus)
Gorceakov tinea sa-i precizeze
generalului Iancu Ghica atitudinea
intransigenta a cercurilor politice
de la Petersburg in privinta dreptului
de trecere a trupelor rusesti. Mai
mult, cancelarul sublinia ca, in
eventualitatea in care autoritatile de
la Bucuresti se opun unei asemenea
actiuni, tarul "va declansa razboi�,
scrie Damean in aceeasi carte.
Romania n-a cedat si s-a pregatit de
razboi. "O asemenea stare de spirit
era evocata si de reprezentantul
britanic la Bucuresti, colonelul
Mansfield, care concluziona ca (se
consemneaza in lucrarea numita mai
sus): "(...) trupele rusesti au primit
ordin sa ocupe Romania. Bucurestiul
au fost asediat. In fata acestei
primejdii, Bratianu il convinge pe
Carol I sa iasa din capitala si sa se
puna in fruntea ostilor romanesti din
Oltenia. Ne aflam atunci in pragul
unui conflict militar cu Rusia dintr-o
pozitie avantajoasa, pentru prima si
singura data in istorie�, scrie si
istoricul Alex Mihai Stoenescu in
"Esecul democratiei romane - Istoria
loviturilor de stat in Romania, volumul
II�, despre aceleasi evenimente.
"PRIETENIA� PENTRU
RUSIA ERA SFARSITA
Interventia marilor puteri europene,
iritate de expansiunea
Rusiei catre Bosfor si Marea
Mediterana, a pus capat acestei
situatii dramatice prin Congresul
de la Berlin. Romania a pierdut
Basarabia, primind in schimb
Delta Dunarii si Dobrogea.
In planul perceptiei populare,
Rusia devenise insa, o data pentru
totdeauna, inamicul public numarul
unu. Constantin Bacalbasa
(1856-1935, om politic si ziarist)
concluziona: "Din ceasul acesta,
prietenia romanilor pentru Rusia
era sfarsita. In tara naste,
deodata, simtirea antirusa. Rusii
sunt de acum priviti cu raceala sau
cu dusmanie. Conflicte zilnice se
intampla in toata tara cu militarii
rusi. Ingratitudinea ruseasca, cat
si incalcarea fara pudoare a angajamentelor
luate formal prin conventiunea
din 4 aprilie 1877 revolta
toate sufletele romanesti. Cauza
Rusiei in Romania este pierduta
pentru totdeauna�.
Evenimentele din 1877-1878
sunt identificate de Alex Mihai
Stoenescu drept momentul in care
poporul nostru a devenit definitiv
ostil Rusiei: "Comportamentul
politic necinstit al Rusiei, dar mai
ales devastarile, incendierile,
furturile, violurile si umilintele
aduse romanilor de catre
armatele tariste au produs o
distrugere decisiva a imaginii
vecinului de la Rasarit. (...)
ATENTATELE,
TRADAREA, TEZAURUL,
BASARABIA, BUCOVINA...
Incidentele ruso-romane nu
s-au oprit la conflictul din 1878.
Prim-ministrul I.C. Bratianu si fiul
sau, Ionel I.C. Bratianu au fost tinta
a numeroase atentate organizate
de rusi. Sabina Cantacuzino, fiica
lui I. C. Bratianu, nota intr-o scrisoare:
"Rusia era inversunata
impotriva tatei si a fost initiatoarea
acelor atentate contra lui�.
In baza documentelor studiate,
Alex Stoenescu afirma in "Istoria
loviturilor de stat�, ca miscarile
taranesti din 1888 si 1907 au fost
initiate de instigatori ai rusilor,
care aveau in plus si agenti de
influenta in politica si in presa.
Evenimentele din Primul Razboi
Mondial, in care armata rusa a
fugit de pe campul de lupta in 1917,
iar tezaurul n-a mai fost returnat
de Moscova, urmate de lungul
conflict cu bolsevicii pentru
Basarabia, ultimatumul din 1940,
in care URSS a anexat din nou
Basarabia si Bucovina, au alimentat
tensiunile. Au urmat Al
Doilea Razboi Mondial, ocupatia
rusa din perioada 1944-1958,
impreuna cu jafurile, violurile, violentele
de tot felul si impunerea
cu forta a comunismului.
Dupa 1990, instalarea in fruntea
statului a lui Ion Iliescu, comunist
instruit la Moscova, precum si
ostilitatea Rusiei in (eterna) problema
a Basarabiei nu au fost
de natura sa atenueze sentimentele
romanilor fata de vecinii
din Rasarit.
Frictiunile intre Romania si Rusia
continua si acum. Imperiul din Est
a reactionat agresiv la intrarea
tarii noastre in NATO si UE, iar
relatiile dintre cele doua parti sunt
caracterizate de specialisti ca
fiind "tensionate�.
