Coltul spiritual
Sa nu dormi linistit, popor roman!

peisajul culturii romanesti, Dan Puric este o personalitate. De cate
ori se iveste ocazia, il ascult cu placere si va marturisesc, cu mana pe
inima, ca rar am intalnit un om mai cumpanit si mai moral decat el.
Intr-o tara bolnava, cum este cea in care cu voia lui Dumnezeu traim,
Dan Puric este printre noi, langa noi si, mai ales, este cel care pune in
cuvinte ceea ce cu totii simtim si gandim.

"Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat.
Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici
bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam
insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am
citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi tot ne
era cald, nu l-am mai invidiat pe vecin.

Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble
imbracat in costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis
linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.

Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam
nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat,
caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel.

Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus
Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.

A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda,
frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia
dupa Ioan.

Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri,
basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul, citind din Eclesiast.
In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodiguarzi
si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat
cu Macbeth.

O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am
consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu.
Ne-am simtit cu mult mai bine.

L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit
emotia cu o portie de Caragiale.

L-au dat a doua oara, cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi
ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui
Nietzsche.

Asa a trecut mai mult timp. Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei.
Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era
stransa, dar echilibrata.

In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA. Am
rasfoit atunci fericiti Apocalipsa.

Dar, peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar
si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar. Scarbiti,
ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a
doua oara. Nu ne-a venit sa credem! Pentru a treia oara, ne-am uitat
cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile. Si atunci, ne-a
cuprins invidia...

Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus
de toti tampitii?�

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

(Din volumul "Mi-e dor de Tine, �Doamne-Doamne��,
in curs de aparitie la Editura NICO - Targu-Mures)

Lasă un comentariu