"Mult e dulce si frumoasa„„

Distribuie pe:

Stratul limbii romane (XXXVI)

Verbul

Intre derivatele cuvantului idiom (idiomuri
s.n.), termen general care denumeste o
unitate lingvistica (limba, dialect sau grai).

Din fr. idiome, DEX-ul cuprinde cuvintele
idiolect, idiolecte s.n. (Ling.). Ansamblu al
particularitatilor verbale ale unui vorbitor
(Din eng. idiolect)

Idiomatic, -a, idiomatici -ce, adj. care
apartine unui idiom, privitor la un idiom (Din
fr. idiomatique).

Am preluat din DEX, aceste explicatii, pentru
a sustine o idee exprimata in tabletele
anterioare si anume ca locutiunile verbale (in
general, unitatile frazeologice) sunt specifice
unei unitati lingvistice, unei limbi.

Traducatorii operei lui Ion Creanga au
recunoscut si recunosc dificultatile redarii in
alta limba a textelor apartinand marelui
povestitor: "Si dupa ce ne culcam cu totii,
noi, baietii, ca baietii, ne luam la harjoana��
(Ion Creanga � Amintiri din copilarie); n.n.
harjoana (incaierare in joaca) cu varianta
harjoneala derivat substantival cu sufixul
-eala de la verbul "a harjoni�, harjonesc, vb.,
IV, Refl. reciproc. A se incaiera cu cineva in
gluma (cf. magh. harsolni).

Ex.: "Si de m-ar fi batut mama, cu toate
gardurile si de m-ar fi izgonit de la casa, ca pe
un strain, tot n-as fi ramas asa de umilit in fata
ei, ca atunci cand m-a luat cu binisorul� (Ion
Creanga � Amintiri din copilarie). Cuvantul binisor
este explicat in dictionar: (�) blandete, cu
rabdare, cu tact (cuv. derivat cu suf. diminutival)�

Si oare de la cine sa asteptam mai
multa blandete, rabdare si tact ca de la mamele
noastre!? (de la care � chiar daca au plecat in
loc cu verdeata/unde nu este durere�/ � ne
vine, prin puterea divina, si blandete si rabdare
dar mai ales mangaiere.

Ne intoarcem, cu ingaduinta dumneavoastra,
dragi cititori, la caracterul intraductibil (sau foarte
greu de tradus al locutiunilor).

In lecturile mele din ultima saptamana (o lectura
dirijata de fenomenul gramatical urmarit), am
intalnit locutiunea a(-si) aduce aminte = a-si aminti
(lat. adducere). Locutiunea cuprinde si adverbul
aminte frecvent si in locutiunile: a lua aminte, a-i
fi (cuiva) aminte (de ceva) � a dori sa faca ceva�

Ex.: "Ion isi aduse aminte (s.n.) cum a strans-o in
brate asta-toamna si mai inainte, cat i-a fost
de draga si cum i-a fagaduit c-o va lua de
nevasta (si) nu-si putea lua ochii de la Florica.�

(Liviu Rebreanu - Ion)

Ex.: "Pacat ca nu pot sa mi-o aduc aminte cuvant
cu cuvant (�) imi lipsea ceva si nu-mi dadeam
seama ce. Servieta! Am uitat servieta cu partituri.�
(Mircea Eliade � La tiganci)

Ex.: "Si daca norii desi se duc/De iese-n luciu
luna/E ca aminte sa-mi aduc/De tine-n totdeauna�
(Mihai Eminescu � Si daca ramuri bat in geam).

Lasă un comentariu