UN ADOLESCENT MURESEAN, IN TIMPUL DIKTATULUI DE LA VIENA

Ajuns la varsta senectutii,
domnul Teodor Moraru,
originar din comuna mureseana Rusii Munti, nu a
uitat nici acum cate a avut
de patimit in urma cu aproape
74 de ani, odata cu aplicarea
in Transilvania a Diktatului
de la Viena (30 august 1940).
Pe vreme aceea, domnul
Moraru nu era decat un copil
de 14 ani, fiind cel mai mare
dintre cei zece frati, cu care i-a binecuvantat Dumnezeu
pe parintii sai, Ioan si Gafina. Tocmai intrase la un liceu din
Bistrita si spera sa invete si sa isi faca un rost in viata, insa
evenimentele i-au bulversat adolescenta, amanandu-i
viitorul. Iata cum isi aminteste domnia sa acea perioada.

"Numele romanesti
au fost maghiarizate�

"Dupa ce am aflat de marea nedreptate facuta
Romaniei, am observat si primele schimbari produse
in comuna noastra. Imediat, in Rusii Munti, si-a facut
aparitia o companie de cavalerie, formata dintr-o suta
de soldati unguri (asa-numitii husari), cu palarii
impodobite cu pene de cocos. Apoi, a fost numit un
supraveghetor, pana la formarea noilor autoritati
ungare. Curand, la Rusii Munti a venit un primar din
Miercurea Ciuc, iar prima masura pe care a luat-o
acesta a fost sa maghiarizeze numele romanilor, iar
noi din Moraru am devenit Molnar. Tot atunci, a fost
introdusa limba maghiara obligatorie in scoli. Eu am
inceput liceul la Bistrita si veneam in fiecare luna acasa,
facand drumul pe jos, cate 50 de kilometri dus-intors�.

"Ne-au taiat camasile romanesti�

"Pe atunci, nu exista cale ferata decat pana la
Toplita, de-abia dupa vreo doi ani s-a construit si intre
Deda si Saratel (judetul Bistrita Nasaud). Imi amintesc
cand a sosit primul tren din Ungaria in gara Alunis.
Ne-am dus si noi, copii, tineri si veterani din Primul
Razboi Mondial, din Rusii Muntii, sa-l vedem. I-am vazut
pe soldatii unguri cum s-au asezat in genunchi si au
sarutat pamantul, iar localnicii maghiari le-au multumit
si si-au aratat bucuria ca au venit inapoi, referindu-se
la perioada de dinainte de Marea Unire. Cum ne-au
vazut pe noi, romanii, imbracati cu camasi taranesti
lungi, asa cum ne era portul, ne-au somat sa le bagam
in pantaloni, dar noi am refuzat. Vazand ca ii infruntam,
ne-au prins pe fiecare si ne-au taiat camasile�.

Declarati dezertori

"Din 1942, tuturor adolescentilor cu varsta de peste
12 ani li s-a impus sa faca pregatire premilitara. Din
Rusii Munti, eram 20 de flacai, printre care si eu, care
aveam 16 ani. Apoi, toti cei care am participat la
premilitara, am fost dusi cu forta sa muncim la padure,
in Lapusna. Acolo, am fost cazati in niste baraci, iar
cu mancarea trebuia sa ne descurcam singuri, din
putinele alimente pe care ni le dadeau. Era o munca
foarte grea, dar noi am sperat ca macar vom fi platiti.
In fiecare sambata, ne lasau sa mergem acasa, dupa
schimburi de haine, dupa provizii. Dupa vreo doua
luni, vazand ca nu au de gand sa ne plateasca munca,
noi, cei 20 de tineri din Rusii Munti, am refuzat sa mai
mergem la padure, asa ca am fost declarati dezertori
si dati in urmarirea Jandarmeriei. Nu le-a trebuit prea
mult sa ne gaseasca, iar intr-o noapte, ne-au dus pe
toti la Primaria din Alunis�.

Torturati, pentru ca au refuzat sa
munceasca fara plata

"De acolo, am fost dusi la Jandarmeria din Gurghiu,
unde ne-au bagat pe toti intr-o camera intunecoasa.
Ne adunaseram vreo 40 de tineri, pentru ca mai erau
si de prin Morareni, Maioresti, Filea si Deda. Dupa un
timp, a venit un soldat ungur si ne-a dat fiecaruia
cate un bat si cate o bucata de sfoara. Ne-au legat
de maini, ne-au bagat batul pe sub genunchi, apoi
ne-au legat de picioare. Eram legati burduf, mereu ne
rasturnam, lesinam de durere, dar aruncau apa rece
pe noi sa ne revenim. Timp de o saptamana, cate o
ora pe zi, eram supusi acestei torturi. De mancare,
primeam cate un sfert de paine pe zi si apa. Asa
ne-au convins ca e mai bine sa mergem la munca
obligatorie si neplatita, iar notarul din Rusii Munti
ne-a sfatuit sa ne angajam, eu angajandu-ma la un
chiabur, Todoran, din Valenii de Mures. De fapt, toata
povestea cu angajarea nu a fost decat o pacaleala�.

La sapat de transee, in Tatra Mica

"Dupa ce ne-au retinut pe toti, a doua zi ne-au
adus la Targu-Mures si ne-au cazat intr-o biserica
evreiasca, alaturi de cai si furaje. In total eram vreo
300 de tineri, din intreg judetul Mures. Aici, ne-au tinut
o saptamana, tot cu cate un sfert de paine pe zi si cu
apa, fara sa ne spuna ce au de gand cu noi. Apoi, ne-au
imbarcat pe toti intr-un tren special si ne-ai tot dus
pana in... Slovacia, in Muntii Tatra Mica, unde ne-au
pus la sapat transee. Eram acolo romani, evrei, sasi,
tigani si chiar unguri. Traiam in baraci, intr-o mizerie
de nedescris, paziti de soldati. Ne napadisera pe toti
paduchii. Cam prin luna iulie 1944, a ajuns la noi zvonul
ca rusii sunt cu frontul la Iasi. Atat ne-a trebuit! Noi,
cei 20 de tineri din Rusii Munti, ne-am si facut planul:
sa dezertam, ceea ce am si facut, intr-o buna noapte.
Timp de doua saptamani am tot venit, pe jos, hranindu-ne
cu ceea ce reuseam sa vanam si cu fructe de padure.
Am ajuns acasa in luna august, dar bucuria ne-a fost
de scurta durata. Deja eram dati dezertori, asa ca am
fost nevoiti sa ne ascundem in padurile din jur. Dupa o
luna, rusii au ajuns cu frontul langa noi, iar ungurii s-au
retras, ceea ce ne-a redat si noua libertatea�.

* * *

Viata domnului Teodor Moraru si-a reluat cursul
normal dupa patru ani de intrerupere. A absolvit liceul
din Bistrita, pe care il abandonase din vina altora, a
urmat Scoala de Graniceri, a muncit zeci de ani la
frontiera (Valea lui Mihai, judetul Bihor), a fost si
impuscat de doua ori, dar a scapat cu viata, iar acum
este colonel in rezerva, pensionar, si isi imparte timpul
intre Targu-Mures si Rusii Munti, alaturi de familie.

Lasă un comentariu