"Floriile� � Ziua Intrarii lui Iisus in
Ierusalim, inconjurat si intampinat de
multimea crestinilor cu ramuri de finic
si recunoscut ca imparat al lumii.
Numita in calendarul popular "Florii�,
ziua se celebreaza si ca sarbatoare a
florilor de primavara, a pomilor in floare,
a salciei inflorite, sacralizata prin
legende si practici rituale.
In aceasta seara, in Transilvania si
Banat, fetele pun sub un par altoit o
oglinda si camasa pe care o vor
imbraca de Florii, astfel incat, a doua
zi de dimineata, Soarele sa rasara
peste acestea, dandu-le valente
pentru farmece de sanatate si
dragoste. In Sambata Floriilor, in
Maramures se face o paine din grau,
numita "floare de grau�, care se
imparte tuturor membrilor familiei,
crezandu-se ca cei care mananca din
ea se vor revedea si pe cealalta lume.
Se spune ca in aceasta zi mortii
asteapta la Portile Raiului.
In lucrarea "Zile si mituri. Calendarul
taranului roman�, Ion Ghinoiu ne spune:
"in timpurile vechi, sarbatoarea era
dedicata zeitei romane a florilor: Flora,
crestinii suprapunand acestei figuri
evenimentul �Intrarii Domnului in
Ierusalim�. Este primul praznic imparatesc
cu data mobila, numit si
Duminica Stalparilor, popular Florii
sau Flurii. Numele deriva din latinescul
Floralia, sarbatoare a vegetatiei.�
Prima mentiune a sarbatorii la
Ierusalim dateaza din secolul al IV-lea
si este consemnata in amintirile de
calatorie ale pelerinei Egeria. Praznuirea
se face numai duminica, asemenea
sarbatorii Pastilor.
La romani, importanta sarbatorii este
sporita de interdictiile de munca si
sacrificiul ritual al pestelui, denumit
"Dezlegarea la peste�. Pentru crestini,
pestele - ihtios in greaca - este un
simbol hristic. La semnificatia veche,
de reinviere a naturii, s-au adaugat
functii si semnificatii noi, legate de
cultul mosilor si stramosilor, pomeni,
curatarea mormintelor etc.
Crestinii ortodocsi aduc la biserica
crengute de salcie, simbolul fertilitatii,
pentru a fi sfintite. Cu acestea impodobesc
icoanele, geamurile, usile. In
unele zone ale tarii, in biserica se
sfintesc crengile de salcie care au fost
culese in ajun de copii, sub indrumarea
dascalilor. Acestea sunt impartite
credinciosilor la sfarsitul slujbei si se
duc acasa. Le este atribuita putere
protectiva si tamaduitoare. Local, in ziua
de Florii se scoate martisorul facut
cadou la 1 martie si se agata intr-un
maces sau intr-un pom inflorit, se
aerisesc hainele etc. Arabii aprind
candele, impodobite cu flori, pe care le
pun printre frunze de palmier, iar grecii
impletesc cruci din tulpini. La popoarele
slave este obiceiul ca cei apropiati sa
isi daruiasca ramuri de salcie in aceasta
zi. Adaptarile se datoreaza conditiilor
diferite in care traiesc popoarele, dar
esenta vegetala este aceeasi. Semnificatia
crestina a acestei zile este una
foarte puternica, reprezentari ale lui
Hristos intrand in oras calare pe un
magar intalnindu-se frecvent in pictura�.
Lazarelul - este ceremonialul cetei
de fecioare pe care acestea, in Sambata
Floriilor, il dedica zeului vegetatiei.
Personajul central este Lazarita, imbracata
in rochie alba si coronita din flori
de lamaita pe cap. Aceasta se plimba
cu pasi dansanti in
interiorul cercului format
din surate, pe
melodia cantecului
care, conform legendelor,
povesteste drama
eroului vegetatiei:
"flacaul i-a cerut mamei
sale sa-i faca azima,
insa ea nu l-a
ascultat. Lazar a plecat la padure cu
turma sa si s-a suit intr-un copac pentru
a scutura frunze la oi. Craca pe care
statea s-a rupt, iar Lazar, din nefericire,
a murit. Multa vreme l-au cautat surioarele
lui pana i-au gasit trupul neinsufletit.
L-au adus acasa, l-au
scaldat in lapte dulce si l-au
imbracat in frunze de nuc�.
Momentul culminant este marcat
de hora vesela a colindatoarelor
care simbolizeaza invierea si
metamorfozarea lui "Lazarel� in
flori si vegetatie. Moartea si
renasterea anuala a eroului,
reconstituite de textul folcloric,
pastreaza amintirea
ceremoniilor antice, dedicate
zeilor vegetatiei: Dionysos,
Adonis, Afrodita, Attis, Osiris.
Fetele care "umbla� cu "Lazarita�
sau cu "mireasa� primesc de la cei
carora le-au cantat oua sau bani.
O alta legenda povesteste: "Lazar
era un flacau care intr-o sambata a
vrut sa manance placinte. Fiindca
mama sa nu a avut timp sa ii faca,
Lazar a murit de pofta. Mama l-a plans
si i-a cerut lui Dumnezeu sa nu le ierte
pe femeile care nu fac placinte in
Sambata lui Lazar�.
Acesta este motivul pentru care in
Sambata Floriilor femeile coc placinte
si le dau saracilor de pomana, in special
celor care au copii mici. Placintele
se fac si pentru ca Lazar sa
se roage lui Dumnezeu pentru iertarea
pacatelor tuturor oamenilor.
In ultima duminica din postul
Pastelui, toata lumea merge la biserica
pentru a lua ramuri de salcie,
sfintite de preoti. In aceasta perioada
a anului, salcia este mereu inflorita,
exprimand expresia fertilitatii si a
reinvierii naturii.
Din aceste ramuri se fac coronite
si se pun la icoane in casele credincio
silor. De asemenea, se spune ca e
bine sa te incingi cu ramuri de salcie
ca sa nu te doara mijlocul.
Fetele impletesc cununile de salcie
pentru a se lega "surate�, si a se
"liora� in a doua zi de Pasti.
O legenda, semnalata de folclorista
Elena Niculita Voronca, spune despre
"Sfanta Floarea�, mult-binevoitoarea
oamenilor, ca alunga iarna
"batand-o cu matisori de salcie�ca
sa n-o ajunga "Sangiorzul�.
In traditiile populare romanesti,
"Floriile� se sarbatoreau in doua zile:
"Sambata Floriilor� sau "Mosii de
Florii�, inchinata mortilor, mosilor si
stramosilor, ca o "zi a neamului si a
pamantului� si "Duminica Floriilor�,
sau "Staurele Floriilor� � sarbatoare
intampinata cu crengi de salcie si flori,
care amintesc ramurile de finic din
lumea primilor crestini.
Exista chiar o legenda a salciei,
care dateaza de la sfarsitul veacului
al XIX-lea, iar una dintre variante
spune: "Maica Domnului, vrand sa
ajunga la locul unde Fiul Sau era
rastignit, a avut in cale o apa. S-a rugat
zadarnic de toate buruienile ca sa o
treaca dincolo si niciuna nu a vrut,
numai salcia a intins o craca si a
trecut-o. Maica Domnului a binecuvantato ca sa fie dusa la
biserica, s-o slujeasca preotii si
sa se incinga oamenii cu ea
ca sa nu-i doara mijlocul la
seceratul graului�.
In Sudul Transilvaniei si
Munteniei se arunca mladite de
salcie sfintita peste semanaturile
de grau sau canepa, pentru a fi
aparate de "fulger, de grindina si de
strajile care iau mana roadelor�.
Aceasta zi mai este numita si
Duminica Stalparilor sau Duminica
Nuntii Urzicilor, caci exista credinta
ca urzicile infloresc acum, dupa
aceasta perioada, nemaifiind bune
de mancat.
MARIA GOLBAN SOMLEA,
(RETEAUA LITERARA,
8 aprilie 2014)
Note:
ION GHINOIU � "Zile si mituri.
Calendarul taranului roman�
ELENA NICULITA VORONCA,
"Datinile si credintele
poporului roman�
MIHAI POP, PAVEL RUXANDOIU �
"Folclorul literar romanesc�
