Drumul pelerinilor, drumul iubirii

Distribuie pe:

"Omul este cu mult mai insemnat si mai pretuit decat biserica de zid; Hristos n-a murit pentru zidurile
bisericii, ci pentru aceste temple duhovnicesti, care sunt oamenii.�
(IOAN GURA DE AUR)

"Fiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului
Universului� spunea Eminescu. E posibil ca pentru
fiecare sa primim un raspuns? Cati oameni sunt
intr-unul singur? Tot atatia, cate stele sunt cuprinse
intr-o picatura de roua, sub cerul cel limpede al noptii!
In putinul timp pe care il mai avem alaturi, eu am
sa va vorbesc despre PELERINUL George, cel care
obisnuia sa ne spuna ca a pleca in pelerinaj este un
act important in viata oricarui credincios; astfel ne-a
calauzit pasii prin "portile deschise spre cai de
acces, rare si diferite, care permit intalnirea cu
realitati sacre, revelatoare a adevarului lui
Dumnezeu, a omului si a mantuirii noastre in Hristos.�
"Tatal nostru care esti in ceruri /
Sfinteasca-se numele Tau!�
Asa isi incepe orice credincios lucrul sau si tot
asa porneam si noi la drum, cum le sade bine
pelerinilor. Domnul a fost intotdeauna cu noi!, prin
intermediul slujitorului Sau: parintele George Oarga.
Si unde nu ne-au dus drumurile noastre: de la
Putna lui Stefan cel Mare si Sfant la manastirea
Tismana; de la Rameti la Curtea de Arges; de la
manastirea Sambata la Barsana, Rohia, Horezu; de
la manastirea Prislop in eternul lasi.
In fiecare loc sta Domnul, iar pelerinul George ne
indemna spre cateva "Clipe de meditatie�, de
regasire si de reculegere; de simtire, dar si de uitare;
de tihna, dar si de adoratie; de tacere, dar si de
multumire. Pelerinul este omul care trece... Plecam
din fiecare lacas binecuvantat de Dumnezeu cu
sufletul incarcat de speranta, mai puternici, mai buni,
mai frumosi si lasam in urma ganduri, lumanari, lacrimi,
dureri, pomelnice. Iar parintele George ne indruma
spre un nou vis, spre o noua poarta.
Dar nu ne lasa sa trecem oricum... Pelerinul admira,
caci frumusetile pe care le vede il apropie de Dumnezeu.
"Luati aminte, toate sunt izvor de rugaciune si de
fericire�, obisnuia sa ne spuna parintele.
Avea dreptate, fiindca nu se poate sa nu te simti
umil in fata armoniei, a templului naturii creat de Cel
Puternic. Treceam pe varful muntilor, unde sufletul
se inalta, inima prinde puteri, unde gandirea participa
la pacea profunda a naturii, iar parintele ne invata ca
ea este cel mai simplu adevar daruit noua de
Dumnezeu si, inevitabil, isi ocupa locul in inimile
noastre. Noi, cei care l-am urmat pe parintele George,
am devenit memoria vie a experientelor traite.
Inainte de a ne desparti: multumim, parinte, ca
ne-ati oferit prilejul sa fim pelerini, de la cel mai tanar
la cel mai intelept, patrunzand in atatea lacasuri ale
Domnului si ne-ati dat ocazia sa fim ganditori,
contempland atatea icoane unice; multumim, parinte,
ca ne-ati transformat in invatacei in fata atator taine;
ne-ati ajutat sa fim intelepti si sa ne maturizam;
multumim, parinte, ca ne-ati pus sa fim poeti si
cantareti alaturi de nimeni altul decat Eminescu, de
care ne este dor de ne doare; multumim, nu in ultimul
rand, ca ne-ati invatat sa ne rugam, sa ne bucuram,
sa plangem si sa tacem, sa iubim si sa toleram, sa
cautam linistea, dragostea, adevarul, acolo unde
exista: in credinta si in Casa Domnului!
Laudatio pentru aceasta viata care a implinit un
destin � destinul nu este o chestiune de sansa, este o
chestiune de alegere, iar parintele George a ales sa
imparta semenilor hrana spirituala; destinul nu este
un lucru care trebuie asteptat, este un lucru care
trebuie realizat, iar parintele George a vindecat suflete;
destinul este ecoul lui Dumnezeu! Acesta ar putea fi UN
raspuns intrebarii puse spiritului Universului despre destinul
implinit al celui care a fost parintele George Oarga.
Nu peste mult timp ar fi implinit frumoasa varsta de
85 de ani si probabil ar fi avut din nou ocazia sa
impartaseasca emotii, presarate cand cu zambete sau
lacrimi, cand cu multumiri sau ... reprosul "Tradare, de
trei ori tradare, dar s-o stiu si eu!�. Sunt multi ani traiti
de Un om... pentru oameni, intr-o viata inchinata
Bisericii, ani multi intr-o viata de pelerin, cu sufletul
mare, cu inima larga, incat ne-a cuprins pe toti; a ramas
un om bun, iar omul cateodata e atat de bun, incat
devine minunat!
Sarutam mana, parinte George!

Lasă un comentariu