UNIVERS CULTURAL

LAZAR LADARIU � 75

Lazar Ladariu va implini, de Buna Vestire, o varsta venerabila � 75 de ani, situandu-se cu
demnitate la inaltimea ei.
Nu sunt printre cei care se lasa usor antrenat in actiuni omagiale, mai ales in cazul celor pentru
care smerenia a fost intotdeauna la ea acasa. Dar Lazar Ladariu � omul si opera � cred ca merita
cu prisosinta sa primeasca insutit pentru cat a dat.
Este motivul pentru care aceasta rubrica, pe parcursul mai multor saptamani, va pune in valoare
personalitatea unui confrate bun conducator de prietenie, leac pentru multe din ranile zilei.
Astfel se va putea vedea mai bine contributia de exceptie a lui Lazar Ladariu la "Cresterea
limbei romanesti/ S-a patriei cinstire�.
NICOLAE BACIUT

Incearca mereu sa faca lumina

Incontestabil si original este Lazar Ladariu, pentru
ca inaintea oricarei distinctii, a demonstrat mereu ca
este roman. Sa porti un nume cu mandrie, si nu oricare
ci Lazar, care in limba ebraica este Eleazar, la
origine un nume teoforic frazeologic cu semnificatia
"Elohim a ajutat�, sau "Dumnezeu ajuta�.
Din 2003 il cunosc personal pe Lazar Ladariu, invitata
fiind la lansari de carte la Targu-Mures sau participand
la cate un festival de poezie. Mi-a placut mereu cum
depana amintirile din copilarie de la Idicelul de Sus, cand
tatal, badea Mihaila se consulta cu dascalul Gavril
Popovici, intrebandu-se unde l-ar putea da la scoala.
Tatal care traia in cultul muncii si al valorii, l-a trimis
pastor, sa aiba grija de vitele gospodarilor din "Crucea
Ulitii�. Plictisit cat pasteau vitele, a cerut invatatoarei
Sofia Popovici cate o carte din biblioteca Idicelului, pe
care o citea "Intre Vii�. Seara, lampa cu petrol nu se
stingea pana cand nu ispravea cu nesat cititul.
Nobletea numelui "fiu de taran� cu amprenta unei
copilarii de mare pret � ca pentru multi dintre noi � este
incarcata pozitiv intr-o inaltatoare modestie. Lumea lui
taraneasca, surprinzatoare cu "morometii� lui, colegi sau
sateni, perceputi uimitor de placut, face ca departarea
sa devina aproape. Dupa ce a intalnit la liceul "Al. Papiu
Ilarian� mari dascali pretuiti, acum cand se apropie de
departarea amintirii, totul e cuprins in autenticitate.
Pasiunea rascolitoare de a "chinui hartia� a fost
de acesti mari dascali, de prietenii cu care a
trudit enorm, Serafim Duicu si Alexandru Tosa, cu care
a impartit "soarta fiilor de tarani�. Neamul e si mai bine
pastrat la loc de cinste.
Acum cand Lazar Ladariu poarta cu cinste titlul de
Presedinte a Despartamantului Central Judetean
Mures al Astrei, director al Ziarului "Cuvantul liber�,
scriitor, gasim transparenta unui suflet nobil, care nu
si-a uitat radacinile.
In fiecare an, in preajma sarbatorilor de iarna, scriitorul
Lazar Ladariu, lanseaza o carte, este promisiunea cadou
oferit de sarbatori celor care il apreciaza la adevarata lui
valoare. Ca scriitor, jurnalist si om, scrie si traieste istorie.
Taranul roman de la Idicel Padure, locul nasterii si al
copilariei, marcheaza in inima Ardealului amprenta unui
om inalt in modestie si sinceritate. Demnitatea profesionala
respira din toate scrierile lui.
In Romania suntem o majoritate distrusa si zapacita,
terorizata, iar scrierile jurnalistice ale lui Lazar Ladariu,
refac oarecum tesutul sanatos al neamului. Neamul,
sfantul cuvant care l-a inchistat pe Lazar in trupul
Romaniei. Stiu ca nu si-a dorit titlul de cetatean de
onoare, decat pentru merite profesionale si publice,
iar de politica s-a indepartat tot din pricina vanzatorilor
de neam. Cum sa stai la masa cu Iuda?
Transmiterea adevaratelor valori prin comportamet
si atitudine, fac din Lazar Ladariu un luptator pentru
dreptate si virtute. Atitudinea-valoare atinge un grad
inalt de stabilitate si constituie un caracter moral,
vertical, adus de acolo de unde sapte ani de-acasa
fac mai mult decat toti anii de facultate, pentru care
cineva obtine o diploma. Nici nu are nevoie de o
diploma pentru recunoastere.Sunt sigura ca nu a
conceput in copilarie sa devina scriitor, a dorit doar o
sansa de reusita in viata atunci cand se intreba daca
tatal il va trimite la scoala, dar truda uriasa, munca
enorma si sacrificiul, este caracteristica numai unui
om care poate respecta valorile, avansand pe linia
destinului deja trasata de Celesta vointa a Celui care il
tine de mana prin viata si-i tot trimite ingerii pe umar.
Cel mai mult ma bucur ca am ocazia de a scrie despre
un om de valoare in viata. Sufar sincer sa vorbesc despre
un om cu valori la timpul trecut. Aprecierea mea vine din
faptul ca, Lazar Ladariu se coboara, sta pe aceeasi scara
sau se ridica la nivelul fiecarui semen, este energic si
nu pot decat sa multumesc lui Dumnezeu ca exista.
"La multi ani� MAESTRE, inalt fiu de taran!
Cu pretuire, GABRIELLA COSTESCU

TINERE SPERANTE
Jakab Roland

La sala mica a Palatului Culturii a avut loc
un eveniment muzical deosebit: recitalul
sustinit de elevul Jakab Roland din clasa
a IX-B al Liceului Vocational de Arta.
Lucrez cu acest elev de 8 ani si este o
mare bucurie pentru mine fiecare succes
al lui, fiecare concert realizat la un nivel
tehnic si interpretativ cu multa maturitate, desi are doar 15 ani.
Din primele ore am remarcat aptitudini muzicale deosebite, ritmul
exceptional si o manualitate foarte buna. De la varsta de 9 ani a obtinut
premiul I cu 100 de puncte la fazele zonale ale olimpiadelor de muzica si
mentiune sau premiul special la faza pe tara. Aceste rezultate realizate
in fiecare an au insemnat studiu la vioara si multe ore lucrate impreuna.
Interesul pentru muzica si talentul deosebit l-au ajutat sa realizeze
tehnic si interpretativ lucrari dificile pentru varsta lui. Repertoriul
romantic si piesele de virtuazitate sunt cele pe care le abordeaza cu
mare usurinta si pasiune. Repertoriul sau cuprinde de la lucrari preclasice
pana la compozitori moderni.
Programul acestei seri a cuprins in prima oparte a recitalului Capriciul
nr. 2 op. 18 de H. Wieniawsky, J.S. Bach Sarabande si Double din Partita
I in Si minor si P. Sarasate Zigeunerweisen. Partea a doua a recitalului a
cuprins N. Paganini Capriciul 20, W. A. Mozart Concert nr. 3 in Sol Major
partea I si B. Bartok 6 dansuri romanesti.
In viata muzicala a municipiului nostru Jakab Roland este o prezenta
activa, prin concertele pe care le sustine ca solist, acompaniat fiind la
pian de prof. Cristina Laszlo. Pentru Roland, muzica, in special vioara,
este un mod de viata. Este un violonist cu o tehnica de vituozitate
remarcabila si in repertoriul sau predomina lucrarile romantice, lucrari
cu un grad ridicat de dificultate tehnica.
Din clasa a III-a, in fiecare an este prezent pe scena Palatului Culturii la
concertele semestriale si in cadrul Zilelor Muzicale � in fiecare an a
concertat ca solist acompaniat de orchestra filarmonicii din Targu-Mures.
La 1 octombrie 2013 de Ziua Internationala a muzicii a participat la
Baja, Ungaria impreuna cu un grup de elevi din liceul nostru, unde a
interpretat P. Sarasate Zigeunerweisen si a fost aplaudat indelung de
publicul maghiar.
In cei 38 de ani de activitate in acest liceu, pot sa spun ca am avut
multi elevi talentati la clasa de vioara sau in formatii camerale. Dintre
acestia as aminti pe: Molnar Tibor si Lokodi Karoly din cvartetul Tiberius
al filarmonicii din Targu-Mures: Roxana Oprea, Csiky Borka, Pal Tamas,
Ana Maria Faragau, Moldovan Szabolcs, Leon Zsolt, Nagy Kornelia,
care sunt in orchestra filarmonicii din Targu-Mures; Ana Bogatila si
Marius Maier sunt la filarmonica din Cluj Napoca, Ana fiind si in cvartetul
Arcadia; Pop Cosmina, Pintea Florianacare este la filarmonica din Arad.
Dintre cei care au plecat din tara: Daroczi Gyongyver este in Hanovra,
Mihai Loghin la Orchestra radio din Viena si cvartet; Gyarfas Erika in
Florenta; Carmen Porav in Olanda; Popa Vlad in Germania.
As aminti pe Mihai Oltean, care este un violonist de exceptie si este la
master Class la Academia de Muzica din Cluj Napoca. La aceeasi Academie
de muzica sunt in anul IV fostii mei elevi Muresan Emanuel si Gansca Alex.
Lista ar putea continua.
Niciunul din fostii mei elevi nu traia cu atata intensitate muzica pe
care o interpretau la fel cum o traieste Roland. El transmite publicului
prin aparitiile sale pe scena frumusetea muzicii, pe care o interpreteaza
la un inalt nivel artistic.
In incheiere as dori sa vorbesc depre omul Jakab Roland, violonistul
pentru care pasiunea pentru vioara si muzica in general se citeste pe
fata lui. Este un om altruist, sensibil, un suflet mare si cu mult umor.
Pentru mine ca profesor este o placere sa lucrez cu el.
Totodata, pe aceasta cale as dori sa multumesc tuturor celor care
l-au sustinut si au fost alaturi de Roland la concertul din 3 martie 2014.
Prof. MARIANA NEGRUT

O M U L D E L A N G A N O I

Trecem pe strada, ne salutam "lucram in aceleasi
domenii, suntem vecini, colaboram direct sau doar
institutional, ne intalnim la diverse manifestari socioprofesionale,
culturale sau de alta natura, cu oameni pe
care spunem ca-i cunoastem. Daca ar fi sa ne exprimam un
gand asupra lor, ne-am da seama ca nu cunoastem mare lucru
unii despre altii. Mai degraba ne stim, dar nu ne cunoastem�
Mi s-a intamplat zilele acestea sa ma intalnesc cu o
doamna pe care credeam ca o cunosc bine, bazandu-ma
pe faptul ca avem aceeasi profesie, ca impartasim si
impartim, de multa vreme, aceeasi arie de preocupari, chiar
daca intre timp a devenit director de muzeu.
Nu ne-am mai vazut de mai bine de zece ani, timp in care n-am
intrerupt colaborarea la nivel institutional � scoala si muzeu.
Reintalnirea cu Doamna si cu Muzeul de Etnografie din
Reghin mi-a fost prilejuita de cea de-a XXXIV-a editie a
Zilelor Bibliotecii "Petru Maior��. A fost ocazia cu care
mi-am dat seama cat de putine lucruri bune si foarte bune
stim despre omul de langa noi. Printre activitatile inscrise
in programul zilelor bibliotecii figura si Conferinta Nationala
cu tema: "Petru Maior si prietenii� la ale carei lucrari am
tinut sa fiu prezenta in calitate de simplu dascal pensionar,
de sustinator al ideilor iluministe ale corifeilor Scolii
Ardelene, cu precadere a contributiei lui Petru Maior
la emanciparea culturala a romanilor transilvaneni.
Iata cum Petru Maior mi-a condus din nou pasii spre Muzeul
Etnografic unde, o expozitie de carte veche sub genericul
"Pe urmele lui Petru Maior� ii astepta pe participantii la
Conferinta Nationala.
Gazda si moderatoarea era doamna Maria Borzan, cea pe
care o stiam de o viata, dar pe care am cunoscut-o doar azi,
1 martie 2014. Doar 10 ani de cand nu mai vizitasem muzeul si
cata schimbare! Un adevarat Muzeu al Satului si al Taranului
din zona Muresului Superior, Valea Gurghiului, Campia
Transilvaniei, din partile bistritene aici in Reghin. Un adevarat
monument pastrator al celui mai pretios tezaur al unui neam �
fiinta fiind pastrata in fiecare obiect de patrimoniu din muzeu.
Dupa ce am facut cunostinta cu noul muzeu si comorile sale
stramosesti, dupa mai mult de doua ore de dialog placut cu
omul si tezaurierul acestui lacas de arta si cultura romaneasca,
mi-am dat seama ca pe doamna Maria Borzan o stiam doar din
perspectiva functiei de director. Dincolo de functie am
descoperit o femeie deosebita, o sotie si o mama, chemata
sa-si onoreze functia si sa-si indeplineasca datoria de
muzeolog, cercetator stiintific, initiator si coordonator de
proiecte, de partener fidel si permanent al Caselor de Cultura
din oras, de fondator de asociatii culturale, de muzee satesti,
de ansambluri folclorice, de descoperitor de talente din
randurile taranilor, de organizator de festivaluri, de expozitii
si targuri ale mesterilor populari si ma opresc aici. Pe unii
functia-i schimba in rau, pe altii ii responsabilizeaza.
Las in seama invidiosilor si a detractorilor sa gaseasca
noduri in papura, eu ma voi apropia cu mare grija si cu mare
admiratie de omul de langa mine care se cheama: modestie,
tenacitate, frumusete sufleteasca, ambitie constructiva,
respect de sine si de semeni, dragoste de neam, raspundere
in fata Celui de Sus, prezenta vie in viata urbei noastre dar
si-n aceea a satelor pe care le-a colindat in cautarea de
comori materiale si umane de nepretuit pentru un muzeu.
Sa te imparti timp de aproape trei decenii intre familie,
profesie si responsabilitate socio-morala dar si sa-ti pastrezi
stacheta la cote inalte, nu-i de colea! Asta-mi ziceam in
timp ce tocmai incheiam discutia cu doamna Maria Borzan.
Citindu-mi parca gandul, mi-a marturisit :
-In toti acesti ani de cand lucrez in muzeu, am fost mai
mult muzeolog decat familist, ceea ce nu inseamna ca i-am
neglijat cu voie pe cei dragi. Si apoi, nu am fost singura. Am
avut alaturi si pe cei dragi dar si echipa cu care lucrez,
prieteni si colaboratori, Casele de Cultura, Primaria Reghin,
Directia Judeteana pentru Cultura Mures, Biserica si pe
Bunul Dumnezeu. Am toate motivele sa fiu tuturor
recunoscatoare dar si fericita.

Profesor pensionar MARIA PISTANILA

Lasă un comentariu