Ne place ori nu, dar„
Mascarea unei realitati nu tine de foame!

In plina perioada a vestilor proaste venite dinspre economie, precum
insolventa Oltchim si a fabricilor Mechel, amenintarile Sidex cu
regandirea prezentei producatorului de otel in Romania, cresterile de
preturi la utilitati ce pun presiune pe costurile de productie, Guvernul
da asigurari si livreaza cifre cum ca lucrurile merg bine. Dovezile ar fi
TVA mai multa incasata la buget, impozitele pe venit colectate si
exporturile in crestere s.a.
Dar inmultirea insolventelor? Dar somajul in crestere? Despre somaj,
bunaoara, premierul Ponta nu sufla o vorba. Il "completeaza� insa
analistii economici care compara frica politicienilor romani de
impopularitatea somajului cu o piesa in trei acte.
In primul s-au deghizat somerii in pensionari, pana s-a ajuns ca o
treime din populatie sa beneficieze de acest statut. Doar un pensionar
din trei are vechime completa in munca si varsta corespunzatoare.
Actul doi a constat intr-o migratiune inversa, de la oras la sat. De la
28%-29% inainte de 1990, populatia ocupata in mediul rural a ajuns la
41%, spun statisticile INS, dar contribuie la PIB cu mai putin decat la
inceputul tranzitiei.
In actul trei al miscarii scenice, ponderea ocuparii in rural s-a redus
sub o treime, insa numai pentru ca a aparut in rolul principal migratia
externa. Bilantul da cel mai mic numar de someri la mia de locuitori
din UE, cum observau si se laudau fostii guvernanti (azi, in Opozitie).
Bilantul social? Favorabil, dar cel economic, dezastruos! De ce?
Din 8,2 milioane de salariati in 1990 mai avem doar in jur de 4,3 milioane, iar
numarul pensionarilor s-a dublat, de la 2,5 milioane acum 22-23 de ani!
Solutia? Concedierile facute si care urmeaza in sectorul de stat (si
nu numai)!
Ce releva cifrele de mai sus? Ca structura economica din anul 2014
e putin diferita de cea din anii �90; ca, pentru a fi schimbata situatia,
era nevoie de un management si structuri concurentiale; ca banii
obtinuti din privatizare sa fi fost folositi pentru investitii, deci pentru
dezvoltare, pentru locuri de munca. Ca si fondurile europene.
N-a fost sa fie. Drept care, n-ar trebui sa ne mire ca din 23 de
milioane de romani am ramas mai putini de 20,5 milioane si ca mascarea
somajului a impins varsta medie de pensionare la barbati la sub cea
normala pentru femei. De aici, colapsul (inca amanat) al sistemului
public de pensii. Trist, dar adevarat!

Lasă un comentariu