Un onorabil poet, un mare OM...

Permiteti-mi sa-mi exprim
admiratia si sa ma declar
onorat pentru invitatia de a
participa la acest eveniment
literar. Motive obiective ma determina,
din pacate, sa nu pot lua
parte la acest regal poetic,
motiv pentru care consider
nimerit sa exprim, indirect,
urmatoarele ganduri.
Consider ca asistam nu doar
la o lansare de carte, ci la mai
mult decat atat... Sustin aceasta
intrucat venerabilul profesor
Petre Curticapean nu conteneste
sa ne uluiasca, prin vitalitate,
luciditate, moralitate, un remarcabil
simt estetic si mai ales un
ilustru si contaminant spirit de
luptator. Este un exemplu de
asumare plenara a existentei,
un model virtuos care poate
fi considerat pentru oricine
absolut terapeutic.
Ei bine, un dascal emerit, un
om de onoare a gasit refugiul in
panaceul original al creatiei
poetice, dupa o viata de munca
si truda. S-a refugiat in poezie in
pragul pensionarii si este moneda
sa de trecere catre eternitatea
inexorabila noua tuturor.
Imi plac luptatorii, cei care nu
abdica vreodata in fata finitudinii
existentiale, cei care gasesc
resurse pentru a se redescoperi,
indiferent de avatarurile sau
metamorfozele anotimpurilor
sau ale varstei. Domnul Petre
Curticapean trebuie asezat intr-o
panoplie a pildei asupra virtutii,
curajului, onoarei, a datoriei profesionale
duse cu buna credinta pana
la capat.
Pentru mine, titlul celei mai recente
carti ale sale - "Intarsie pe suflet� reprezinta o metafora inspirata,
plenara. Sigur, tehnic, putem explica,
putem evidentia ce reprezinta
procedeul intarsiei. Insa, cred ca
tehnicul paleste prin inferioritate in
fata metaforei. Autorul isi decupeaza
cu acribie sentimente, stari
meditative, revelatii sufletesti fundamentale
pe care le asambleaza intre
copertile vietii, ale cotidianului
devenit creatie si carte.
Pornind de la o pudibonderie, mai
mult precauta, mai mult sfioasa si
poate dintr-un exces de modestie
specifica filonului autentic ardelenesc,
autorul ne arata in "Dorinte
ascunse�: ,,nu-mi place/ sa ma
expun/ nici privind implinirile/ si nici
dorintele/.../daca as face-o/ as avea
senzatia/ ca ma expun gol/ in fata
oamenilor/ or, tocmai pentru a evita/
o astfel de senzatie,/ prefer sa-mi
cenzurez/ toate dorintele/ si sa le
ascund/ chiar si de mine�.
Iar apoi urmeaza sarabanda unor
descatusari poetice intime, profunde,
personale si adeseori sublime,
debordante. Iata, spre exemplu, "Si
ne-om iubi�: "Si ne-om iubi topindunen amurguri,/ Vom saruta intaii zori
roscati,/ Privind eternitatea cum se
scurge/ in brazi suiti pe creste, in
Carpati./ Vom obosi privindu-ne in
suflet/ Prin ceata despuiata din
valcea,/ Strivindu-ne-n imbratisari
proscrise,/ Adanci ca ochii tai de
peruzea./ Apoi ne vom ascunde-ntre
petale/ Sau dupa fulgii de omat
divin/ Ne-om cufunda-ntre stelele
din ceruri/ Cu care ne vom contopi
deplin.� Superb!
Sigur, e rostul criticilor sa decripteze
esenta si valoarea literara,
valentele subsumate perenitatii
oricaror mesaje poetice. Cei mai
multi poeti nu se raporteaza insa
unor mize axiologice, nu subscriu
competitiilor creative, nu rezoneaza
evaluarilor criticiste si nu fac nici
un pact cu posteritatea. Au alte
prioritati privind competitia personala
cu sinele si (ne)limitele autodefinirii
prin raportare la propria
oglinda si cu trimitere la toti ceilalti.
De aceea, ma rezum sa mai redau
inca un poem al autorului pe care il
consider o veritabila "ars poetica�.
Se intituleaza "Harciog�: "Ma simt
ca un harciog/ cu genele lipite/
scormonind fara ragaz/ spre ceva/
ascuns pentru toti/ descoperit doar
de mine/ pentru fericirea/ si linistea
mea/ visez/ la clipa/ cand galeriile
mele/ vor strapunge/ adancurile
intunericului/ acoperindu-ma/ de
lumina/ aceasta/ ma mai tine treaz/
iar visul meu/ devine viata.�
In final, tin sa va impartasesc
cateva consideratii personale in
privinta creatiei, a literaturii si a
poeziei de azi, in mod special.
Asistam pe zi ce trece la o rapida
metamorfozare a publicului. Pe
langa diluarea interesului pentru
lectura, in general, constatam ca
publicul cititor devine tot mai selectiv,
aproape impredictibil si
putem vorbi, indubitabil, de categorii
tot mai avizate de cititori si gusturi.
Acestea tin tot mai putin cont de
viziunile critice avizate ale unor
experti in domeniu si prefera, in
temeiul propriilor tipare valorice si
de gust, sa-si stabileasca, independent, ierarhii selective. Ramane
de transat optional pentru un
creator daca se va cantona
inflexibil conceptului de "arta
pentru arta�, insensibil la populism
si vulg, sau va abdica din
ratiuni ce tin de public si audienta
de la rigorile estetic valorice,
pentru a se adapta asteptarilor
unei piete tot mai eterogene,
bulversante si diverse. Cu alte
cuvinte, ramai cu orice pret pe
soclu incercand sa imortalizezi
propria statuie, ori, asemenea
trubadurilor din vremuri trecute,
cobori in plebe, precum menestrelul
in piata publica, cautand
atentia sau adulatia unei
audiente, castigand multimea,
chiar cultivandu-ti un public...
A fost doar o paranteza. In ce-l
priveste pe dl prof. Petre Curticapean,
intr-o viata de om a avut multa
vreme de piete publice iar audienta
sa si-a castigat-o, inainte de
toate, in randul zecilor de generatii
de elevi pe care le-a indrumat
si slujit ca dascal intru literatura.
In ce ma priveste, personal m-a
cucerit prin inspiratia si franchetea
versurilor sale. Ii doresc
sa fie binecuvantat cu multa
sanatate si putere de creatie si
de acum inainte.
Felicitari confraterne, onorabile
poet si OM!

Senator dr. MARIUS PASCAN,
vicepresedintele Comisiei
pentru Cultura si Media din
Senatul Romaniei

Lasă un comentariu