ANTIROMANISMUL INTREGII NOASTRE CLASE POLITICE

Nici sub comunisti n-am dus-o bine, dar de un lucru eram siguri.
Tara era Tara, iar de securitatea si apararea integritatii ei se
ocupau in mod deosebit. Cu toate ca riscam atunci o globalizare,
pentru ca filosofia comunista vorbea despre asa ceva (sa nu uitam de
celebrele lozinci "Proletari din toate tarile uniti-va� si "Comunistii nu
au patrie�, ambele cuprinse in Manifestul Partidului Comunist al lui
Marx), lucru acesta n-a avut loc. Din contra, cu toata fratietatea
declarata, in cele din urma, fiecare partid tinea cu sfintenie la tara lui,
dupa principiul "frate, frate, branza-i pe bani�. Ca atare, dragostea de
patrie era cultivata si intretinuta cu grija in oricare dintre tarile
comuniste, iar din acest punct de vedere romanii au excelat. Nu
intamplator, si se stie foarte bine acest lucru, tradarea de patrie era
considerata cea mai grava infractiune si era pedepsita ca atare.
Dupa decembrie 1989, primul lucru aruncat la lada de gunoi a istoriei
a fost tocmai grija fata de soarta tarii si a natiunii. Deschiderea
neconditionata a granitelor a constituit semnalul ca Romania a fost
pusa la discretia tuturor celor interesati, si din acestia n-au fost putini.
Asa-zisa noua clasa politica n-a mai reconsiderat niciuna dintre
barierele de aparare, si primele lucruri pe care le-a consimtit ca pot fi
scoase la mezat, impingandu-le in derizoriu, au fost patriotismul,
nationalismul, dragostea de tara, de cultura si de traditii ale neamului,
valori perene si extrem de profunde ce dau identitatea fiecarui popor.
Lepadandu-se de ele ca de niste haine vechi si ponosite, au vaduvit,
astfel, tara de anticorpii care sa-i apere imunitatea.

Lipsita de cordoanele sanitare si de aparare
amintite, societatea romaneasca a devenit atat de
vulnerabila incat ea poate fi foarte bine destructurata
sau chiar distrusa de orice agresiune, atat din interior,
cat si din exterior. Pentru ca, inca, nu s-a
incumetat nimeni din afara sa ne atace, la modul cel
mai serios, asa cum sunt pe cale rusii sa procedeze
cu ucrainenii, de acest lucru au grija partidele, care
in momentul cand ajung la putere exceleaza in
inabilitatea de a forma coalitii menite sa declanseze
acele boli autoimune, cu rolul de a distruge tara si
natiunea din interior. Neavand, cum se spune, niciun
Dumnezeu, adica ideologii si programe distincte, linii
trasate clar, gastile de partid se combina intre ele, in
mod cu totul intamplator, instinctiv si fara niciun
discernamant, dupa principii ce domina regnul animal,
formand aliante contra naturii, care apoi, la scurta
vreme, se destrama. Cel care ramane totusi la putere
si pentru a supravietui acolo sus apeleaza, dupa
aceleasi tipicuri proaste la cel pe care-l intalneste
primul in cale, si aceasta este, de regula, nelipsita
UDMR, care, se stie, inca de la infiintarea ei, din
25 decembrie 1989, are inscris ca obiectiv fundamental
in programul ei dezmembrarea Romaniei, "opera�
la care trudeste cu sarg de atata vreme. Lucru nu
numai enuntat, ci si dovedit apoi, pas cu pas, prin
actiunile intreprinse in toti acesti ani. Asa au procedat
absolut cu totii, incepand cu FSN-ul lui Iliescu si
Petre Roman, cu PDSR si PSD-ul lui Adrian Nastase,
cu PNTCD-ul lui Ciorbea, cu PNL-ul lui Tariceanu,
PDL-ul lui Boc si din nou, cu PSD-ul lui Ponta. Nu
intamplator UDMR a devenit formatiunea care a
dominat cel mai mult scena politica romaneasca,
punandu-si de fiecare data amprenta otravita pe
nefastul destin al tarii pe care o vrea stearsa de pe
harta. Este de-a dreptul dement sa crezi ca poti
asigura stabilitate si construi un viitor stralucit si prosper
propriului tau popor, aliindu-te intr-o astfel de
opera cu cel care doreste spulberarea ta, ca natiune.

O astfel de alegere te pune de la bun inceput in afara
firescului, a normalului. Orbiti de dorinta de accedere
la putere si apoi de mentinerea ei, absolut toti liderii
formatiunilor politice romanesti au sfidat aceste
realitati, facand pasi care nu trebuiau facuti Au dat
din al tarii, umilindu-si propria natiune, numai ca sa le
fie bine lor. Astfel, in acesti 24 de ani, extrem de grei
pentru tara, hungarismul, cu cohorta sa de consecinte
nefaste, a patruns adanc in fibra societatii
romanesti, atacandu-i si afectandu-i chiar si ADN-ul.
Transilvania, adevarata inima a tarii, a ajuns,
deopotriva, victima si moneda de schimb in mizerabilul
lor poker politic. Iar atunci cand inima este afectata
sufera intregul organism. De aceea Romania de azi
nu mai este nici pe departe Romania de ieri. Nici cea
de dupa Marea Unire, de la 1918, si nici cea pe care
ne-au lasat-o comunistii. Este un organism amorf,
dezlanat si neputincios, ajuns pe masa de disectie, la
indemana oricaruia, care vrea sa se infrupte din el.
Unde in lume se mai intalneste o politica atat de
imbecila incat, ca partid, sa guvernezi cu dusmanul
propriului tau popor, mimand astfel ca slujesti
interesele acestuia. Ce fel de lider poti fi daca nu
reusesti sa gasesti resursele reparatorii necesare, in
sanul conationalilor tai, pentru a inchide brese si a
duce la bun sfarsit mandatul guvernarii? Se bate atata
moneda pe asa-zisa seriozitate a liderilor UDMR, ca
parteneri de guvernare. Un asemenea comportament
este firesc din partea lor pentru ca, pe langa faptul
ca o duc bine pe spinarea romanilor si a propriilor
conationali, acestia urmaresc teluri inalte in
implementarea hungarismului pe pamant romanesc,
pe cand ai nostri lideri urmaresc doar satisfacerea
trebuintelor imediate, de avere si marire, cu orice
pret, sacrificand pana la limita dezintegrarii
interesului national.

Evident, nimeni dintre noi n-am avea ceva impotriva
maghiarilor, ca ne conduc tara, daca ai nostri nu sunt
capabili, daca nu le-am cunoaste faptele si intentiile,
daca n-am vedea cu ochii nostri cum, in acesti 24 de
ani, echilibrul intre majoritate si minoritate s-a depreciat
alarmant, prin ofensiva nemaiintalnita a hungarismului.
Primul care a deschis larg portile acestuia a fost chiar
liderul PSD din deceniul trecut, Adrian Nastase, care a
oferit cu o generozitate de neinchipuit minoritatii
maghiare drepturi si privilegii de neimaginat (Legi
antiromanesti, statui provocatoare, bilingvism pretutindeni,
scoli separate etc.), dar nici cei care i-au urmat
la guvernare dupa 2004 nu s-au lasat mai prejos, iar
Ponta si-a propus sa-i intreaca pe toti. Marele necaz
este ca, cu sau fara sprijinul UDMR, guvernele vin si
pleaca, dupa ele se cam alege praful, sustinerile
acordate nu mai fac doi bani, pe cand favorurile oferite
minoritatii maghiare si scrise in legi si protocoale,
raman implementate. Iar daca in 24 de ani prin atatea
cedari s-a ajuns ca hungarismul sa sufoce romanismul,
la el acasa, ce va fi peste alti douazeci de ani, daca
lucrurile vor merge in continuare asa?

Daca liderii acestor partide, care ocazional
guverneaza tara, s-ar gandi la destinul ei si nu la al lor
personal, ar judeca altfel lucrurile. Pentru ca tot sunt
parte a societatii romanesti, nimeni n-ar fi impotriva
participarii maghiarilor la guvernare, dar intr-un
parteneriat corect, dezgolit de patina hungarismului,
cu contributii concrete la consolidarea statului roman,
care e si al lor, si nu la dezintegrarea lui. La drept
vorbind, bunul simt civic ar trebui sa le impuna o limita
in escaladarea unor pretentii absurde. Asa, de pilda,
apreciem ca i-au obligat pe guvernantii PSD-isti sa-si
mai intoarca privirea si spre enigmatica autostrada
Transilvania, dar nu putem fi de acord cu absurdele lor
provocari, cum sunt marsurile preconizate, manifestarille
cu tenta antiromaneasca, arborarea de drapele,
si altele, care duc la tensiuni si la instrainarea unei
comunitati de alta.

Hotarat sa satisfaca pana la ultima centima toate
doleantele UDMR, contra unui pumn de voturi, PSD, in
frunte cu liderul sau Ponta, nu numai ca aduce ofensa
romanismului caruia ii mai da un bobarnac, dar pe
termen lung sapa la temelia acestei tari, pe care cu
atata generozitate o pune la dispozitia celor care
folosesc prilejul guvernarii pentru a slabi statalitatea
romaneasca. Dar, odata cu aceasta inconstienta decizie,
domnul Victor Ponta aduce un deserviciu inimaginabil
propriei sale formatiuni politice, pe care o obliga la un
cost urias in privinta imaginii si popularitatii. Se mai intreaba
cineva de ce PSD n-are priza la romanii ardeleni?

Daca pana acum lucrurile au stat in coada de peste,
din acest moment, cei peste 5 milioane de romani
ardeleni il asigura pe dl Ponta ca batalia pentru
presedintia Romaniei se castiga in Ardeal. Asa, de altfel,
cum s-a intamplat si pana acum. Dar domnul Ponta si
ai sai mai aduce un imens prejudiciu acestei tari. Prin
masurile luate, el da apa la moara separatistilor romani
ardeleni, coagulati in jurul lui Sabin Gherman, cel care
de mult s-a saturat de Romania, si caruia incep sa-i
dea dreptate, pentru ca Ardealul nu poate fi, la infinit,
bataia de joc a unor damboviteni fara scrupule. In
ce-i priveste pe separatistii maghiari, domnii Ponta
si Sarbu le sunt de un ajutor nepretuit, pentru
finalizarea cunoscutului lor obiectiv: desprinderea
Ardealului. "Opera� la care se raliaza tot mai multi
romani, inclusiv cei care au deja dubla cetatenie.
Frumos lucrat, domnule Ponta!

Lasă un comentariu