DE-ALE IERNII

Urcata mai devreme la stanele, saivanele, grajdurile
si surile gospodarilor din satele de munte ale
Marginimii Sibiului, geroasa iarna i-a obligat pe
ciobanii-oieri sa-si puna degraba pe umeri lungile lor
cojoace, lucrate cu maiestrie de fratii-jinari Vingarzan.
Dar si sa-si afunde urechile sub negrele lor caciuli,
ramanand treji, in veghea lungilor nopti friguroase,
supraveghind fatatul timpuriu al oilor turcane. Insa
si pentru a da o mana de ajutor cainilor carpatini,
flocosi si rai ca focul, in lupta lor cu viclesugul si
lacomia lupilor, ursilor si�hotilor! Iar surprinzatoarea
iarna din munti se anunta a fi nu numai grea, geroasa
si cu zapezi troienite de viscole, dar si tare lunga,
urmand a se prelungi pana dincolo de "Zilele
Babelor� si de prima jumatate a lunii aprilie. Avertizati,
din vreme, de "prognoza meteorologica� a intregului
an 2014, avertizare cuprinsa in "Calendarului pastoral
al celor 12 zile� care despart Sarbatoarea Craciunului
de cea a Bobotezei, calendar intocmit de octogenarul
oier Dumitru Stef al Ciobanului, om tare vrednic,
cuminte si credincios, locuitor in vatra satului Gura
Raului, stapanii de oi, de vite cornute si de cai sunt
indemnati sa-si dramuiasca cu grija paiele, fanul,
otava si boabele de porumb! Nu de alta, dar se pare
ca "iarba verde de acasa� se va ivi pe pasunile din
munti mult mai tarziu decat in primavara anului trecut!
La romani mai intai a fost oaia. Calcand in urma
turmelor, ciobanul a invatat sa traiasca iarna la ses,
vara la munte si in restul timpului pe drumuri. In
multiseculara transhumanta! Pentru ca ciobanii tarii
cresc oi de cand se stiu ei pe lume, impanzind muntii
si sesurile cu turmele lor de mii si mii de oi. Dar
pastrand aproape Carpatii, drept stavila in jurul
stanelor si a satelor. Si inca o constatare: din strabuni
se spune cum ca ciobanul trebuie sa fie credincios
si tare bun la suflet! Numai cainii lui, de la stana, sa
fie negri de rai in cerul gurii!

IOAN VULCAN-AGNITEANUL
ioan.vulcan@yahoo.ro

Lasă un comentariu