Dascali mureseni
RUCSANA POGACEAN

Intr-un foarte mic sat, Valea Fetitei, din
frumoasele plaiuri salajene, s-a nascut pe 7
aprilie 1966 Rucsana Poliac (Pogacean), cea
mai mica dintre cele trei surori din familie.
Tatal, invatator fiind in acel sat strain, a primit
ca locuinta� cancelaria. Acolo, pe catedra,
a vazut lumina zilei, iar moasa i-a pus
clopotelul in mana si a spus ,,asta dascalita
s-a face�. Asa ca, de mic copil, i-a fost
pecetluit destinul ei profesional. A crescut
printre elevi, iar surorile o plimbau cu
caruciorul in sala de clasa, dupa plecarea
elevilor, afara fiind noroi.

Cand a devenit scolarita, tata era cel care
o indruma si o ajuta la lectii, iar mama o
verifica si o ingrijea. Fiind cea mai mica, a
crescut avand parte de multa dragoste din
partea tuturor. Conditiile grele si banii putini,
pentru cele cinci persoane din familie, l-au
facut pe tatal ei sa renunte la invatamant si
s-au mutat in Balan, jud. Harghita, un orasel
minier, unde a absolvit scoala generala. In
anul 1980 a inceput Liceul Pedagogic din
Odorheiul Secuiesc, judetul Harghita, pe
care l-a absolvit in anul 1984. A fost titularizata
ca invatator la Scoala Generala nr. 2
Balan, avand colegi fostii profesori. Dupa
un an s-a casatorit si, prin detasare, a venit
in judetul Mures. Un post titular in alt judet
in acea perioada era un vis foarte greu de
indeplinit. Dupa 8 ani de detasari, prin
concurs de dosare, a obtinut post titular la
Gradinita Electromures, la Gradinita din
Voiniceni, apoi, dupa inca un an, in 1989,
s-a prezentat la un concurs scris, pentru un
post (3 posturi existente in oras) la Scoala
Ajutatoare nr. 1, unde a obtinut nota 8,78. In
1987, cu ajutorul unor oameni corecti si
inimosi, a fost titularizata pe baza acelui
concurs la Scoala Generala nr. 17, actuala
Scoala Gimnaziala "Liviu Rebreanu� TarguMures, unde lucreaza si acum. Lucrand in
mai multe institutii de invatamant din oras, a
avut ocazia sa intalneasca oameni deosebiti,
pregatiti profesional, oameni cu suflet, de la
care a invatat tot ce e mai bun si mai frumos
in meseria de dascal.

Se spune ca, daca nu ai, la vederea unui
copil sau a unui tanar, o tresarire emotiva si
o inclinare de a-l indruma si de a-i veghea
destinul, daca nu poti sa imbraci intr-o
caldura emotiva, generoasa relatiile si
dialogul cu un tanar, nu ai de ce sa te faci
dascal. Rucsana Pogacean are aceasta
tresarire si dorinta, acea dragoste pentru
frumoasa meserie de dascal. A continuat
perfectionarile in acest sens cu gradul II, in
anul 1993, gradul I, in anul 1997, definitivatul
fiind la trei ani de la absolvirea liceului, in
1987. In anul 2009 a absolvit Facultatea de
Psihologie, Bucuresti, devenind profesor in
invatamantul primar, si cursurile pentru
Pregatirea Personalului Didactic, dar
diploma cea mai draga ii este totusi
Distinctia "Ordinul Gheorghe Lazar�,
clasa II-a, ca recunoastere a realizarilor
profesionale cu copiii, scolare si
extrascolare.

Au urmat apoi Diploma de merit de la
Institutul Roman Pentru Drepturile Omului,
cursuri de perfectionare ca formator,
mentor si metodist, diplome la concursuri
nationale si internationale cu copiii,
diferite lucrari de specialitate, simpozioane,
editari a unor carti, organizator a
unor concursuri nationale si internationale.
In toti acesti ani a obtinut calificativul
"foarte bine� si multi ani a
beneficiat si beneficiaza si in prezent de
gradatie de merit. In cadrul scolii, din
septembrie 2009 pana in august 2013, a
ocupat functia de director educativ,
membru in Consiliul de Administratie si
responsabila a comisiei metodice a
invatatorilor.

Ca o incununare a reusitei profesionale,
cu 29 de ani de activitate, se mandreste si
cu 28 de ani de casnicie din care au
rezultat doi baieti minunati, de care este
extrem de mandra. Meseria de dascal,
care o defineste ca om, impletita cu
meseria de mama, o face sa considere ca
si-a indeplinit menirea pe acest pamant.
Gandul ca a luat parte la implinirea
destinului atator generatii de elevi, carora
le-a oferit o parte din sufletul ei, o face sa
se simta fericita. Vizitele fostilor elevi o
fac sa nu uite ca a facut parte din viata lor
si ca a fost iubita si apreciata. Copiii ii dau
energie si tinerete. Sa ai permanent o
familie atat de mare� Ce poate fi mai
frumos?

Prof. dr. EUGENIA SOMESAN
DORIN BORDA

Lasă un comentariu