S-A INTAMPLAT CU 24 DE ANI IN URMA

Continuam firul intamplarilor personale incepute a fi prezentate
saptamana trecuta, pentru a arata fata ascunsa si hidoasa a
"umanismului si europenismului� udemerist, organizatie secesionista
foarte bine pusa la punct, decisa sa nu rateze din primul foc cel putin
una din cele trei variante de dezmembrare a Romaniei. Insa, pe zi ce
trecea, si pe masura derularii evenimentelor, erau tot mai constienti
ca ceea ce le solicitau patronii budapestani devenise exagerat, ca
mai mult de constituirea unei Ungarii mici in mijlocul tarii noastre sau
reconstituirea intr-o forma moderna a vechii Regiuni Autonome
Maghiare nu pot realiza. Asadar, dupa aparitia acelui articol din 19
ianuarie 1990, intitulat Cateva precizari la o dezmintire, si redactarea
de catre conducerea udemerista a Protestului de la IBC Sovata,
documente prezentate joia trecuta in cadrul editorialului, in dimineata
zilei de 22 ianuarie 1990, exact cu 24 de ani in urma de la data redactarii
acestor randuri, se prezinta la redactia noului infiintat, ziarul "Cuvantul
liber�, dr. Toducz Katalin, proaspata presedinte a Frontului Salvarii
Nationale de la IBC Sovata, care cere, la imperativ, conducerii redactiei,
atat publicarea in ziar a protestului de "infierare� a mea, ca ziarist, cat
si scoaterea subsemnatului din redactie, pe motiv ca am dezinformat
opinia publica. Nefiind de fata, nu cunosc exact maniera in care s-a
desfasurat dialogul, dar, din moment ce redactorul sef adjunct a pus
pe scrisoare doar rezolutia: "Se va raspunde la intrebarile din
scrisoare�, inseamna ca doamna Toducz nu si-a atins obiectivul. In
acelasi timp, intrezarind ca lucrurile nu se vor opri aici, ca se vor face
noi presiuni, pentru incurcatura in care am varat ziarul, n-am scapat
de mustruluiala redactorului sef, care, in final, mi-a spus: "de acum
descurca-te singur�. Daca incidentul acesta ar fi ramas doar la nivelul
conducerii UDMR Sovata, el s-ar fi stins repede. Se vede insa ca
solutionarea lui a fost preluata de catre conducerea
regionala si chiar centrala a acesteia, pentru ca, din
acest moment, al refuzului, a inceput si prigoana
impotriva mea. Desi dispuneam de telefon neinformabil,
el a fost deconspirat, pentru ca, inca din
noaptea de 22 spre 23 ianuarie 1990, o voce sinistra
ne trezea, in jurul orei 1,00, proferand amenintari la
adresa subsemnatului si a familiei. Apoi, dupa alte
doua zile, in cutia postala gasesc un plic semnat Nagy
Albert (M-vasarhely), in interiorul caruia, pe un bilet
scria: "eu voi avea grija de tine�. De altfel, ceva de
acest gen s-a si intamplat, pentru ca la cateva zile, in
plina amiaza, cu prilejul sosirii de la serviciu si in
dreptul blocului de garsoniere, de pe Brasovului 1, un
individ, cu o sacosa plina, arunca asupra mea, de pe
trotuarul opus, o sticla goala, care, din fericire,
neatingandu-si tinta s-a spart de gardul alaturat. Cat
despre microclimatul de convietuire, nenorocire
totala. In redactie traiam sentimentul unei marginalizari,
prietenii si vecinii maghiari mi-au intors
spatele, iar fostii colegi de la ziarul maghiar, devenit
oficios al UDMR, parca nici nu m-ar fi cunoscut
vreodata, intrebandu-se, de unde pana unde aceste
porniri "antimaghiare� din partea blajinului roman, ce
eram considerat pana atunci?
Insa cel mai mult mi-a fost teama de bratul noii
justitii revolutionare ce se prefigura, a domnului
Kincses Elod, una din figurile sinistre ale perioadei,
alaturi de "romanca� Smaranda Enache, care insistau
pentru a se da curs plangerii celor de la IBC Sovata
catre Procuratura Generala a Romaniei. Pentru a-mi
incropi o eventuala aparare, i-am cautat in disperare
pe cei din Sovata, care mi-au furnizat informatiile
respective, i-am si gasit in cele din urma, dar m-au
refuzat din start, motivandu-mi astfel: "Astia nu numai
ca ne vor da afara, dar sunt in stare si sa ne linseze�.
Stiind de acum ce inseamna bratul intins al UDMR,
i-am inteles, numai ca eu ramaneam total descoperit.
Insingurat, eram cu moralul la pamant. Aceasta, cu
atat mai mult cu cat nu aveai cui sa te adresezi, pentru
ca toate institutiile statului erau inexistente, cei care
faceau legea fiind cei pe care i-am amintit. Singurul
sprijin moral a venit din partea sotiei, aflata si ea in
miezul evenimentelor, ca profesoara la Liceul "Al. Papiu
Ilarian�, unde miscarile erau foarte evidente, care, cu
experienta refugiului, din1940, al parintilor, a decis sa
fim pregatiti pentru ceea ce este mai rau, adica pentru
refugiu, la o adica, sens in care a si pregatit doua
geamantane. Era sfarsit de ianuarie 1990.
Pe zi ce trecea, prin actiunile in forta pe care le
desfasura la toate nivelurile, UDMR isi dadea insa
arama pe fata. Epurarile cadrelor de conducere din
intreprinderi au fost dublate de incercarile de
separare imediata a invatamantului din scoli, pe motiv
ca "revolutia nu poate fi amanata pana la toamna�,
greseala care avea sa le fie fatala pe termen scurt.
Problematica scolilor a fost un domeniu extrem de
sensibil, care i-a facut pe romani nu numai sa se
sesizeze, dar si sa inceapa sa iasa din proverbiala
amorteala. Prin anemicul articol, din 19 ianuarie, eu
am dat ceva curaj romanilor, dar s-a intamplat si
reciproca, in momentul in care au inceput sa ma
contacteze. Situatia s-a imbunatatit si la ziar, prin
intinerirea conducerii acestuia. Asadar, dupa atatia
nori negri deasupra, au inceput sa licareasca ceva
zori, in care mi-am pus toata nadejdea, convins ca
numai luptand se poate invinge si inlatura temerile.
Protestul romanilor a inceput in urma deciziei din
14 ianuarie 1990 a Consiliului judetean al Frontului
Salvarii Nationale, luata la presiunea UDMR si a
ministrului adjunct al Invatamantului, Palfalvi Attila,
de separare stricta, pe nationalitati, a celor doua
importante licee: "Bolyai� - maghiar si "Papiu� - roman.
Primii care au protestat au fost elevii si profesorii de
la Liceul "Bolyai Farkas� (de altfel, ei au fost si cam
busiti de colegii maghiari), dupa care au intrat in
scena cei de la Liceul "Al. Papiu Ilarian�, apoi si
studentii de la IMF. Ziarul nostru a incurajat aceste
miscari, a publicat protestele, cat si comentariile
diversilor parinti, inclusiv maghiari, care se impotriveau
aberantei idei, fapt ce a contribuit esential la
coagularea fortelor romanesti. Inflamarea situatiei a
dus la eliberarea din functie a ministrului adjunct,
Pafalvi Attila, pe 28 ianuarie 1990, dar in locul lui a
venit unul si mai fioros. Asadar, lupta pe tema
separatismului scolar a devenit mai dramatica, mai
ales ca in sprijinul acestei teorii a avut interventii
televizate si "romanca� Smaranda Enache, care i-a
iritat nespus de mult pe romani. Toate aceste
confruntari au culminat cu sosirea la Targu-Mures a
celor trei adjuncti ai ministrului Invtamantului:
Octavian Stanasila, prim-adjunct, Demeny Lajos si Otto
Stamp, adjuncti. Dezbaterile au fost dramatice, cu
schimbari de situatie, de la o ora la alta. Ele s-au
desfasurat in sala de sedinte a Primariei municipiului,
dupa care s-au mutat la Prefectura, in vreme ce
intreaga Piata Victoria era plina de elevi si profesori
protestatari, scandand lozinci care au facut
inconjurul mapamondului, prin mesajul lor umanist:
"Suntem de nationalitate elevi!�; "Suntem frati, nu
ne separati!� etc. In cele din urma ratiunea a invins,
iar cei doi ministri: romanul si neamtul, au decis prin
Ordin al ministrului (detinem textul olograf) amanarea
pana la toamna a separarii scolilor, lucru care apoi
s-a amanat pana prin 2003, pe vremea guvernului
Nastase si a prefectului Ovidiu Natea, cand PSD si
UDMR erau la mare tandrete.
Buimaciti de loviturile sub centura a masinii de box
a UDMR, foarte bine centrata, romanii incep sa se
dezmeticeasca, dandu-si seama ca acestui colos
trebuie sa i se opuna o forta similara. Ideea n-a fost a
mea, ci a unui grup valoros de intelectuali targumure
seni, pe care ii voi nominaliza in masura in care
mi se va oferi lista. Impreuna cu noul redactor sef si
alti cativa colegi am sustinut-o din toata inima, vazand
in ea speranta unui succes la nivel general, iar in ce
ma priveste, care am simtit cateva saptamani "Sabia
lui Damocles� deasupra capului, umbrela care ma va
proteja de faradelegile altora. La prima intalnire, care
a avut loc in sala de sedinta a TCM, au participat
circa 20 de persoane, in cea de a doua, de la Liceul
"Al. Papiu Ilarian�, din 1 februarie, circa o mie de
persoane, iar la Marea Adunare Populara de la Sala
Polivalenta, din data de 8 februarie 1990, circa 15.000
de romani. In data de 10 februarie 1990, ziarul nostru a
publicat integral cuvantarile de la aceasta adunare,
precum si documentele Uniunii Vatra Romaneasca,
care l-a consacrat ca lider pe Radu Ceontea. Odata
cu aceasta, lupta romanilor ardeleni pentru pastrarea
unitatii nationale si teritoriale a intrat intr-o noua faza.
Prin Vatra Romaneasca si Ziarul "Cuvantul liber�
romanii au reusit sa construiasca acel zid care a
oprit multa vreme valul iredentist, salvand Romania
din ghearele vulturului bicefal care isi astepta prada
de atata vreme. Acum cine o mai face?

Lasă un comentariu