PAUL PRETOR:
Poeme � Poemes
Poet reputat, "intelectual cu o constiinta civica inalta,
care si-a dramuit timpul, energia si preocuparile intre
Agora si biblioteca, faurindu-si un destin singular� � cum il
defineste profesorul universitar dr. Iulian Boldea � pe Ioan
T. Olteanu, care, sub pseudonimul Paul Pretor, publica poeme
in acea "tonalitate lirica,
adesea sumbra, pornind
dintr-o foame de esentialitate
a gratiei melancolice�. In addenda
cartii "Poeme �
Poemes�, in traducerea in
franceza a domnului profesor
Alexandru Luca, prof. univ. dr.
Alexandru Cistelecan il
vede pe profesorul de istorie
"obsedat de exemplaritatea
umana, de modelul
moral�, intr-o poezie "cu o
unda de sarcasm mustrator
pentru vanitatile noastre
nesatule�, mereu stand "pe
aceasta linie combativa�.
Ar fi doua puncte de
plecare in proiectia unei
arhitecturi lirice a cartii lui Paul Pretor, pentru a parcurge un
traseu al eului poetic de o impresionanta forta: "Acum, ca
nici intamplarea din urma/nu m-ar surprinde, pot hoinari peste
tot./Prin cuvantul fereastra ma vad/jupuind blana ideilor
sterpe./Totul,/totul mi se destainuie clar;/de pe o culme atinsa
candva,/bucuria durerii de-atunci imi coboara/un zambet
pe care de frica il sterg - /ar trezi si acum banuieli imprejur./
Acum, ca adjectivele cresc ca nisipul in mlastini,/Nicio
intamplare nu ma mai poate surprinde� ("Acum�).
Folosind zeitatile si statuile ca instrumente pentru efectul
poetic, ca expresie a starii launtrice, poetul fictionar amplifica
tensiunea lirica, nu de dragul entuziasmului stilistic, ci urmarind
participarea realului: "La confluenta marilor iluzii/treceam
cu randul prin extaz,/gustam din el si iar ne asezam la rand/
si, pan-la noua muscatura,/stam prinsi de gatul gloriei
visate./O, niciodata si niciunde,/orgoliul nostru legendar/
nu a avut, pana acum, mai mare pofta de statui� ("Pofta de
statui�). "Am invins! Am invins - repeta disperat oratorul -/
alte pareri sunt de prisos./Apoi, cu migala,/cu metafore
coapte in soba,/incerca o statuie./Am invins! insista
oratorul -/dar toti se-ntorceau ca Phirus/satui de victorii,/
disperat de satui� ("Satui�).
Poetul surprinde cu naturalete intamplari ale vietii in
atitudinea lirica a constiintei poetice si a incarcaturii reflexive:
"S-au inmultit cuvintele-ntr-atat,/ca peste noapte-a
rasarit un pui de munte/si gandurile, Doamne, se lovesc de el/
si cad, si nici nu am bagat de seama/de cand, de ce
privighetoarea tace./Din adjective � au rasarit statui/si dupa
ele alearga � un mars de tobe -/si gloria de undeva � o sa
vedem de unde -/ne face disperata semne/si poate, pan-la ea
o sa bagam de seama,/ca radacina muntelui � o groapa�
("Puiul de munte�).
Nu putine sunt, uneori, anumite motive recurente de
intertextualitate, parca intr-un recviem, plecand de pe pozitii
polemice: "Bolnava gloria. De frica/da sa-i creasca par pe
spate./Sub bolta ei cocosii-ncep sa cante/mai des ca dupa
Cina cea de taina,/si laurilor le cresc unghii,/rosul din purpura
se-aprinde/ca pe Hercule razbunarea� ("O zdreanta care
alunga pasari�); "Pana la ploile mari/n-ai stiut niciodata
ce-i frica./Dimpotriva. Strainii simteau de departe pumnalele
tale de spaima./Intamplarilor mari/le-ai fost adapost si curaj./
Dar acum, sub furtuna pornita din palme/iata-te, tremuri:
cuvintele noastre/in curand vor veni spre tine/ca niste
straine topoare�. ("Padurea sub cuvinte�); "Esti tot in poarta,
alb de veghe,/de vanturi reci ti-e pielea arsa/si-un brat din
trunchiul scorburos/ti-atarna greu,/lovit de-un fulger ratacit./
Esti tot in poarta, ca un lar,/cu talpa prinsa in tarana/si fruntea
in vazduh,/ precum cupola unui dom./Esti tot in poarta inca treaz,/
desi/ inelele te strang si umbrele te musca./Tu fost-ai sol salbatic si
gemi cu ea, copacule batran� ("Salcam la poarta�).
Cu intuitia acceptarii realului, ca alerta personala, dand
expresivitate formulei lirice, in concretul imediat cu
surprinzatoare efecte poetice, prin exercitiul Logosului, cu
acea surprinzatoare incarcatura reflexiva, de la invocarea
mitologica la acea contorsionare psihologica, la Paul Pretor
"si mortii sunt scosi la plimbare�, otava viseaza "imbatata
cu roua�, "cocosii au ajuns/sa cante si ei pe arginti�, "Ciulinii,
ca sarmanii,/se recunosc dupa singuratate�, cuvantul
"prinde sa cante ca un izvor�, "adjectivele mari fosnesc
imprejur�, ceata-i "cu pasi de pisica�, iubirea vine "ca o
pasare de sud�, "clipa cade ca un desert�, in cadere "frunza
canta�, o sageata-i "limba unui sarpe�, "mortii isi dau foc/
ca sa-si citeasca numele pe cruci�.
Un poet surprinzator, profund, modern, de o originalitate
lirica uimitoare a unei identitati existentiale a timpului
sufletesc, dublate de ironia inteligenta cu revelatia duratei
si implicarii eului liric.
Intr-adevar, un poet!
LAZAR LADARIU
MIHAI EMINESCU:
"Gresalele in politica sunt crime�
"Gresalele in politica sunt crime; caci in
urma lor sufera milioane de oameni
nevinovati, se-mpiedica dezvoltarea unei tari
intregi si se-mpiedica, pentru zeci de ani inainte,
viitorul ei.� ("Timpul� din 13 februarie 1882)
"Orice civilizatie adevarata nu poate
consista decat printr-o partiala intoarcere
la trecut, la elementele lui bune, sanatoase,
proprii, de dezvoltare� ("Timpul�din
25 octombrie 1881).
,,Sute de nulitati, elemente flotante care
nu traiesc decat din falsificarea spiritului
institutiilor noastre si din amagirea opiniei
publice � ajung in statul nostru a fi insarcinate
cu generarea afacerilor celor mai mari
si mai delicate ale tarii, si care privind slujba
ca pe o sinecura sau ca pe o chestie de
diurna, iar esenta ei ca pe o jucarie � au ca
scop nu realizarea ideilor lor, idei schimbacioase
si pretextate numai, ci capatuirea
membrilor societatii de esploatare� (Mihai
Eminescu "Timpul� din 2 martie 1885).
"Mizeria materiala si morala a populatiei,
destrabalarea administratiei, risipa banului
public, cumulul, coruptia electorala, toate
acestea n-au a face, la drept vorbind, cu
cutari sau cutari principii de guvernamant.
Oricare ar fi guvernul si oricare vederile
sale supreme, coruptia si malonestitatea
trebuie sa lipseasca din viata publica;
oricare ar fi, pe de alta parte, religia politica
a unui guvern, ea nu-i da drept de-a se servi
de nulitati venale, de oameni de nimic,
pentru a guverna.�
"Peste tot aceeasi idee:
sa dau strainilor ce-mi cer�
"Peste noapte si prin surprindere am
admis legiuiri straine, legi straine in toata
puterea cuvantului, care substituie, pretutindenea
si pururea, in locul notiunilor natie,
tara, roman, notiunea om, cetatean al
universului �Ei, bine, nu le-am admis pentru
roman, cu interesele caruia nu se potriveau,
ci pentru elemente economice cu care se
potriveau si care stiu a se folosi de dansele.
Am creat o atmosfera publica pentru plante
exotice, de care (din cauza carora n.n.)
planta autohtona moare� Azi avem cele mai
inaintate institutii liberale. Control, suveranitatea
poporului, codice frantuzesti, consilii
judetene si comunale. Stam mai bine
pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rau, caci
institutiile noi nu se potriveau (si nu se
potrivesc n.n.) cu starea noastra de cultura,
cu suma puterilor muncitoare de care
dispunem, cu calitatea muncii noastre, incat
trebuie sa le sleim pe acestea pentru a
intretine aparatul costisitor si netrebnic al
statului modern.
�Cea mai superficiala socoteala din lume
ar dovedi, indestul, ca puterea productiva a
natiei romanesti n-a crescut, n-a putut sa
creasca in raport cu groaza de cheltuieli pe
care le-au impus formele de civilizatie straina,
introduse cu gramada in tara noastra�
Inzecitu-s-au si insutitu-s-au oare averea
romanului si veniturile lui, pentru a plati
institutiile de o suta de ori mai scumpe?
Desigur ca nu. Clasele productive au dat
indarat; proprietarii mari si taranii au saracit;
industria de casa si mestesugurile s-au stins
cu desavarsire � iar clasele improductive,
proletarii condeiului, cenuserii, oamenii ce
incurca doua buchi pe hartie si aspira a deveni
deputati si ministri, advocatii, s-au inmultit cu
asupra de masura, dau tonul, conduc opinia
publica, fericesc natia in fiecare zi, pe hartie.
Astfel, statul roman nu mai este un produs
al geniului rasei romane, ci un text frantuzesc
aplicat asupra unui popor ce nu-l intelege si
nu-l va intelege niciodata. Peste tot aceeasi
idee: sa dau strainilor ce-mi cer; cat pentru
romani, putin imi pasa!� (Timpul, 23 mai 1882).
"Avem pe strain cu puterea strivitoare a
capitalului banesc, fata cu romanul, care
ameninta a cadea in robia celui dintai�.
"Exista doua natiuni deosebite (distincte
n.n.) in aceasta tara: una stoarsa si saracita,
de producatori, alta imbuibata, de miljocitori
(spoliatori n.n.)� "Averea se urca (creste
n.n.) numai in orase si, chiar si aici, nu in
populatiunea romana, ci in cea straina. Nu se
intervertesc factorii ecuatiunii sociale, ci
devin cu totul altii. Avem a calcula astazi cu
factori care, inainte, in vechea noastra
organizatie lipseau cu totul, avem pe strain
cu puterea strivitoare a capitalului banesc,
fata cu romanul care ameninta a cadea in
robia celui dintai, a deveni o simpla unealta
pentru fructificarea capitalului lui�.
"Saracia si urmarile ei morale � adica asupra
moralului precum si asupra moralei n.n. -,
decaderea vietii de familie�� "Populatia
autohtona scade si saraceste; carti nu se
citesc; patura dominanta, superpusa rasei
romane, n-are nici sete de cunostinti, nici
capacitate de a pricepe adevarul. Daca acest
sediment invata, o face de sila, gonind dupa
o functie. Incolo, leaga cartea de gard. Si,
pentru a avea o functie, trebuie sa fii inrudit
cu ei�� (Timpul, 30 iulie 1881).
"�Tradatorul numindu-se geniu, plagiatorul
erou, pungasul mare financiar,
panglicarul om politic, camatarul negustor,
speculantul de idei om cu principii si
speculanta de sinesi femeie onesta, judecata
poporului nostru s-a falsificat din ce in ce si,
la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut
pretutindenea punctul de plecare sanatos�
("Timpul�, 26 mai 1883).
"Romanii nu sunt
nicaieri colonisti, venit�ri,
oamenii nimanui�
"Romanii nu sunt nicaieri colonisti, venit�ri,
oamenii nimanui; ci, pretutindenea unde
locuiesc, sunt autohtoni, populatie mai veche
decat toti conlocuitorii lor�. Rasa istorica
formatoare a acestei tari este "acel neam de
oameni, acel tip etnic care, revarsandu-se de
o parte din Maramures, de alta din Ardeal, a
pus temelia statelor romane in secolele al
XIII-lea si al XlV-lea, si care, prin caracterul
lui innascut, a determinat soarta acestor tari,
de la (anul � n.n.) 1200 si pana la (anul � n.n.)
1700. Nu exista nicio deosebire intre rasa
romana din Muntenia, Moldova, din cea mai
considerabila parte a Ardealului si a Tarii
Unguresti. E absolut aceeasi rasa, cu absolut
aceleasi inclinari si aptitudini� (Mihai
Eminescu, Curierul de Iasi, 17, 19, 21, 26, 28
noiembrie 1876, in Opere, vol. IX). "Exista multe
indicii, atat in numirile localitatilor si raurilor,
precum si in alte imprejurari, care denota o
unitate a neamului romanesc preexistenta
formatiunii (formarii n.n.) statelor noastre� (Timpul,
1 aprilie 1881, in Opere, vol. XII, pag. 122).
"Legile unui popor,
drepturile sale, nu pot purcede
decat din el insusi�
"Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-si
legiui trebuintele si tranzactiunile ce rezulta
neaparat din acele trebuinte, reciprocitatea
relatiunilor sale: intr-un cuvant: legile unui
popor, drepturile sale nu pot purcede decat
din el insusi; conditiunea de viata a unei legi,
garantia stabilitatii (legitimitatii � n.n.) sale e
ca ea sa fie un rezultat, o expresiune fidela a
trebuintelor acelui popor; legislatiunea
trebuie pusa in aplicarea celei mai inaintate
idei de drept, pusa in raport cu trebuintele
poporului, astfel incat explicarea ori
aplicarea drepturilor prin lege sa nu
contrazica spiritul acestora. Industria
trebuie sa fie a natiunii aceleia si pazita de
concurenta, iar purtatorul ei, comertul, s-o
schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hraneste
pe industrias si imbraca pe agricultor,
trebuie, de asemenea, sa fie in mainile
aceleiasi natiuni. Stiintele, afara de ceea
ce e domeniu public, trebuie sa prezinte
lucruri proprii natiunii, prin care ea sa fi
contribuit la luminarea si inaintarea
omenirii; artele si literatura frumoasa
(beletristica � n.n.) trebuie sa fie oglinzi
de aur ale realitatii in care se misca
poporul, o coarda noua, originala, potrivita
pentru binele cel mare al lumii�.
