"MEMORIA SUPRAVIETUITORILOR„

"La mijlocul lui octombrie 1983 � scrie doamna Mariana Ploesteanu
in �Cuvantul editorului� �, pe patul de spital, cand se pregatea
de �marea trecere�, Romulus Gluga ii adresa, cu glas stins, istoricului
Grigore Ploesteanu, ca dorinta testamentara: sa publice �Epopeea de
pe Mures�. Dupa aparitia cartii "Epopeea de pe Mures�, semnata de
dr. Grigore Ploesteanu, Vasile T. Suciu si Lazar Ladariu, supravietuitorii �
combatanti, rude, sotii, mame, tati, fiice, fii ai acelor cazuti, i-au trimis
istoricului scrisori in care aduceau noi marturii ale acelor cumplite
batalii pentru fiecare palma de pamant al Transilvaniei (�) Profund
miscat de aceste noi si impresionante dovezi, istoricul s-a aplecat cu
cunoscuta-i acribie asupra acestora, completandu-le cu date din
Arhiva Ministerului de Razboi, din volume de documente aparute ulterior,
pentru a rectifica si a intregi oglindirea epopeii sangeroase si a pune
in lumina si alti eroi ai acelor zile din dramatica toamna a anului 1944
(�) Cumplitele lupte de la Oarba de Mures l-au framantat indelung,
punandu-si, retoric, intrebari esentiale: �De ce s-a respins atunci
tactica de invaluire a obiectivului si atatia oameni au fost impinsi sa
se cunune cu moartea pe dealul Sangeorgiu? Trebuiau sa plateasca
cu viata lor pentru campania din Rasarit, pentru razboiul contra Uniunii
Sovietice?�. Desi s-a scris mult despre aceasta inclestare insangerata,
spune istoricul, "suntem inca datori cu o reconstituire a �acestui
cutremurator episod al istoriei noastre militare si nationale� pe care
Grigore Ploesteanu il considera �un scenariu tragic ce a pretins atata
sfortare, suferinta si sange�. Celor 11.000 de morti, raniti, disparuti,
cazuti la Oarba de Mures, sacrificiului si eroismului lor, trebuie sa li se
inchine un adevarat �monument istoriografic si unul de granit pe
masura jertfei lor��.

Asa s-a nascut, de la aceste ganduri
plecand, cartea "Memoria supravietuitorilor�,
prin grija si stradania doamnei istoric Mariana
Ploesteanu, sotia marelui disparut - dr. Grigore
Ploesteanu, la 28 decembrie 2006, sotiei
revenindu-i datoria de a inmanunchea intr-un
volum postum aceste pagini de eroism si jertfe,
publicate de autor in revista "Vatra�, intru
pomenirea celor care au luptat pentru
Transilvania in dramatica toamna a anului
1944�. "Intre 17 septembrie � 9 octombrie 1944,
in zona dealul Sangeorgiu � Oarba de Mures,
ostasii Armatei Romane, timp de trei saptamani,
au savarsit � scria dr. Grigore Ploesteanu � atatea
fapte de eroism nepieritor, dar au si inrosit, cu
sangele lor, apa si valea Muresului, pantele si
crestele blestemate. Niciodata, insa, nu vom
putea sti totul, deoarece multe episoade ale
acestei epopei ni le-ar fi putut dezvalui doar
cei multi trecuti in eternitate, care s-au daruit
ei insisi pentru victorie�.

Emotionant este episodul despre eroul din
Vanatori, sublocotenentul invatator Petre N.
Popescu, care "simtise, de timpuriu, chemarea
aceea puternica de frate, chemarea
Transilvaniei unite, in 1918, cu Tara, care il
indeamna sa treaca Carpatii�, sa fie invatator
in Ardeal, sa infiinteze, in satul ardelean, din
judetul Mures, o scoala, un camin cultural, un
cor al carui dirijor sa fie, formatie de dansuri
populare, ca invatator si director sa ridice
localitatea in lumina. A fost felicitat, pentru
faptele lui, primind "o mentiune�, la 7 iunie
1938, de la profesorul Dimitrie Gusti, presedintele
unui juriu, din comisie facand parte
Constantin Brailoiu si Dimitrie Cuclin. Dupa ce
au inceput sa cada hotarele europene,
nefericitul razboi il poarta pana la Cotul
Donului � Stalingrad, de unde, in 1943 se
intoarce ranit. S-au intors armele, dupa 23
august 1944, si, cu Regimentul 3 � Dorobanti,
a luptat pentru eliberarea pamantului
Transilvaniei de sub ocupatia straina, pentru
eliberarea Ardealului rapit Romaniei prin
Diktatul de la Viena. Subordonat Corpului de
munte, Batalionul 3, din Regimentul 3 �
Dorobanti al sublocotenentului Petre N.
Popescu participa la luptele de la Aita Mare si
Baraolt, constata actele de bestialitate, de
barbarie, ale localnicilor din Aita Seaca, civili
care i-au macelarit pe ostasii romani raniti, care
n-au putut fi evacuati, a defilat pe strazile
Sighisoarei eliberate, apoi a ajuns pe frontul
de la Oarba de Mures. In seara zilei de 27
septembrie 1944, a primit ordin sa treaca
Muresul si Batalionul 3 din Regimentul 3 �
Dorobanti. Ordinul era ocuparea cotei 421 �
Dealul Negrici: "Era o zi de duminica. In zori a
pornit atacul. Atacuri si contraatacuri.
Sublocotenentul in rezerva Petre N. Popescu,
impreuna cu alti doi sublocotenenti, Dumitru
Iordanoiu si Octavian Ciora, au cazut eroic,
loviti mortal. "Petre Popescu a fost inmormantat
chiar in vie, unde cazuse, apoi soldatii
lui l-au dus sus, pe dealul Sangeorgiului, unde
se afla troita. Era printre putinii ofiteri cu
cosciuge. In martie 1945, Maria Popescu,
sotia, avea sa-i gaseasca mormantul, strajuit
de o cruce, deasupra careia se afla o casca
militara��

In numele "celui mai frumos vis al poporului
roman � Romania Mare�, dand dovada de un
inaltator eroism, pe drumul de biruinta si jertfe,
de suferinte si lacrimi, s-au acoperit de glorie
ostasii Diviziei 18 � Infanterie, in zona Chetani �
Hadareni, luptand cu avant tineresc pentru a
ne recuceri pamantul. Acolo unde-i chema
Ardealul, au luptat si ostasii Regimentului 92 �
Infanterie � Orastie, Divizia 18 � Infanterie. Cu
suflete de eroi legendari, "alegand intre
biruinta sau moarte�, s-au luptat pe Dealul "La
Sinas� si "Fetelor�. Un tribut greu de sange au
dat ostasii Diviziei 20 � Infanterie, "Divizia de
ardeleni� a generalului Gheorghe Marinescu.
Divizie formata din ardeleni, care, in 1940, au
parasit vetrele cu inimile indurerate�, cerand
onoarea de a lupta pentru eliberarea
Ardealului cedat. Cu fata catre Ardealul drag,
intr-un elan graitor pentru patriotismul lor, au
luptat in razboiul de eliberare nationala,
Regimentul 2 Dorobanti � Valcea, stiind ca
"Romania nu poate fi intreaga fara Ardeal;
Romania nu poate fi mare fara jertfe!�. Sub
ploi reci de toamna, pe frig, in prima linie, in
gropi pline de apa si namol, sub vantul
aducand mirosul cadavrelor care n-au putut
fi ridicate, la Dataseni, Ogra, Sanpaul, Cucerdea,
Cipau, Dealul Negrici, Oarba de Mures �
Padurea "Romania Mare�, ostasii Diviziei 9 �
Infanterie s-au aruncat in infernul de foc. La fel
au facut si luptatorii din Corpul de munte al
generalului Ion Dumitrache, la 28 septembrie
1944, pentru dezrobirea Targu-Muresului, in
luptele de 10 zile de la portile orasului.
"Cand ni se cere noua sa readucem Tarii
Ardealul si sa-i dezrobim pe fratii nostri � se
adresa camarazilor generalul Ion Dumitrache,
comandantul Corpului de munte, Regimentul 1
Vanatori � este hotarator ca fiecare ofiter
sa gandeasca limpede. Invingem sigur, daca
ofiterii se jertfesc pentru aceasta cauza sfanta.
Este in mana noastra victoria, fiindca toti ofiterii
o doresc! Sa traiti invingatori!�. Si invingatori
au fost luptatorii-eroi sub foc infernal.
Ei, cu jertfa lor, s-au alaturat sirului acelor
martiri inaintasi luptand pentru pamantul
Transilvaniei, "pe oasele carora s-a intemeiat
istoria�, cum spunea Vasile Voiculescu. Pe
"tragicul camp�, toti au cazut cu fata spre
inamicul de pe cotele blestemate.

Totusi, dr. Grigore Ploesteanu pune si cateva
semne de intrebare in privinta strategiei si
tacticii militare aplicate acolo, impuse de
sovietici. "De ce s-a impus Armatei a 4-a
Romane o misiune nerealista si o tactica
inadecvata, ignorandu-se propriile ei actiuni�
din partea aliatului sovietic? De ce atata graba
de a cuceri un obiectiv care oricum ar fi cazut
in urma ofensivei comune a fortelor romane si
sovietice? De ce nu s-a folosit aviatia pentru
a ataca inamicul, perfect camuflat? Cunoa
sterea consideratiilor Comandamentului
sovietic este de neaparata trebuinta. Ceea ce
stim, cu certitudine, este ca propunerile
comandamentului Armatei a 4-a Romane n-au
intrunit adeziunea�. Intr-un fel, raspunsul il
dadea, in acea toamna tragica a anului 1944,
tocmai generalul de corp de armata Gheorghe
Avramescu, cel care il informa pe seful Marelui
Stat Major: "Interventiile Armatei pe langa
Comandamentul rus, cu aratarea tuturor
argumentelor care pledeaza pentru o misiune
proportionala puterii de care dispune, nu au
avut efecte. (�) Armata a consfintit la aceste
sacrificii, pentru a nu lasa loc niciunui
comentariu asupra dorintei trupelor romane
de a lupta pentru recucerirea Ardealului�.

Totul, in conditiile in care Armata a 4-a
Romana, subordonata Grupului de armate
sovietice, condus de C.G. Trofimenko, avea
"trupele ostenite� in momentul atacului, iar
"miscarile pentru atac comportau trecerea
Muresului sub vazul si focul inamicului�.
"Oarba de Mures s-a incrustat adanc in
constiinta romanilor, ca o pagina eroica, dar
si tragica, a istoriei nationale�. "Eroilor romani,
tuturor al caror trup s-a risipit pe dealul
Sangeorgiu � Oarba de Mures, sau a disparut
in apa Muresului inrosita de sange, li se cuvine
un monument istoriografic, dar si unul de granit
pe masura jertfei lor curate, inaltat spre cerul
albastru pe care nu l-au mai zarit niciodata!�.
Sunt cuvintele regretatului istoric dr.
Grigore Ploesteanu, care ne-a lasat o cartedocument,
acest remember numit "Memoria
supravietuitorilor�.

Lasă un comentariu