Luceafarul poeziei universale,
Mihai Eminescu, inegalabil in
spatiu si timp, a creat in cei 39
de ani de existenta cele mai
mari opere literare, precum ode,
poeme, legende versificate,
romante, dar si o vasta opera
publicistica, cu caracter politic
si istoric.
Eminescu este considerat pe
buna dreptate unul dintre cei
mai mari poeti ai lumii, alaturi
de Puskin, G�ethe, R. Tagore.
Acest poet legendar s-a nascut
la 15 ianuarie 1850 la Botosani
si a trecut la cele vesnice la 15
iunie 1889.
Mihai Eminescu, in cei 39 de
ani de viata, a avut parte de o
existenta deosebit de zbuciumata,
dar si plina de inedit si
daruire pentru patria si natiunea
sa, Romania. Noi, romanii, ii aducem
in acest an � 2014 � un prestigios
omagiu, implinindu-se 164 de ani
de la nasterea sa. Vesnic nu va fi
uitat de natiunea romana!
Opera integrala a lui Eminescu
este editata in 15 volume uriase,
format 21/29 cm, cu peste 10.000
de pagini, din care publicistica
este de aproximativ 4.000 de
pagini. Legat de acest personaj
celebru al iubitorilor de frumos,
de adevar si dreptate, simt o
obligatie morala (ca un fost
slujitor al cuvantului tiparit mai
bine de 40 de ani) de a reda
cateva aspecte din cronologia
vietii lui Mihai Eminescu mai putin
cunoscute de marele public.
Mihai Eminescu la varsta de
numai 5 ani compune prima poezie.
Luna, luna sus esti, luna,
Tu esti luna, bravo luna.
Tatal nostru din ceruri, marele
creator, l-a inzestrat pe Eminescu
inca de copil cu un spirit de
creatie divin. La varsta de 16 ani
compune oda La mormantul lui
Aron Pumnul, chiar in ziua in care
marele lui mentor spiritual, Aron
Pumnul, trece la cele vesnice.
La numai 17 ani, publica in revista
Familia poemul Ce-ti doresc eu tie,
dulce Romanie, un poem plin de
patriotism si dragoste de tara,
nemaiintalnit. La 18 ani, in turneu prin
Moldova si Bucovina, publica Junii
corupti, iar la 24 de ani compune
poemele Imparat si proletar si Calin
Nebunul. La 33 de ani, in 1883,
publica inegalabila legenda in
versuri Luceafarul si tot in acelasi
an publica si poemul-doina De la
Nistru pana la Tisa.
Dupa o perioada de mare suferinta
si disperare cauzata si de dragostea
ce i-o purta Veronicai Micle, publica
poemul De ce nu-mi vii. Efectul a
fost ca in decembrie 1887 apare
iubita sa Veronica la Botosani, iar
apoi pleaca impreuna la Bucuresti,
unde devine pentru scurt timp
directorul revistei Fantana Blanduziei.
La nici doi ani de la aceste evenimente,
Mihai Eminescu se imbolnave
ste foarte grav (sunt marturii ca
a fost otravit) si se stinge din viata
la 15 iunie 1889.
In atentia tuturor celor care il
stimeaza pe Eminescu si iubesc tot
ce e frumos din opera sa, sa se stie
faptul ca celebrul poet si patriot
avea la origine stramosi din
Transilvania, chiar la Blaj, dupa cum
reiese din datele cronologice ale
cartii Rapirea Bucovinei.
In lucrarea Rapirea Bucovinei,absolut inedita, autorul ne face
cea mai mare surpriza cu lucruri
necunoscute de multi dintre noi,
in care, pentru prima data sunt
reunite toate scrierile eminesciene
referitoare la partea de sus a
Moldovei, publicate in cotidianele
timpului sau unele ramase
in manuscris.
Prima rapire a inceput cu 25
mai 1775, cand Imperiul Otoman
recunoaste anexarea de catre
Imperiul Habsburgic a trei tinuturi
din teritoriul Romaniei, Cernauti,
Suceava si Campulung. Tara de
Sus a Moldovei ramane sub
ocupatie austriaca pana in 11
noiembrie 1918 cand Armata
Romana ocupa Bucovina si intra
in granitele istorice ale Romaniei.
A doua rapire a Bucovinei
incepe in 1940 dupa tratatele
incheiate intre Ribbentrop si
Molotov, in urma carora din nou
Bucovina, dar si Basarabia sunt
rapite de puterea sovietica, chiar
si in prezent.
Acest tratat de istorie, Rapirea
Bucovinei, m-a impresionat profund,
mai ales o constatare zdrobitoare
de-a celebrului poet Mihai
Eminescu, care si acum este
actuala si merita sa o cunoastem:
Fara a varsa o picatura de
sange, fara munca, fara inteligenta,
fara inima, o rasa care in
injosirea ei nu are asemanare
pune astazi mana pe pamantul
sfant a carui aparare ne-a costat
pe noi rauri de sange, veacuri de
munca, toata inteligenta noastra
trecuta, toate miscarile cele mai
sfinte ale inimei noastre.
"Si e plina tara de straini
Ca iarba de maracini;
Si e plina de dusmani
Ca raul de bolovani
Iar mila strainului
E ca umbra spinului
Cand vrei ca sa te umbresti
Mai tare te dogoresti.�
