Sfarsit de an 2013. Privim strada cu forfota ei. Privim oamenii
alcatuind furnicarul zilnic al trecerii noastre. Figuri triste, romani
ingandurati, preocupati de grijile care-i apasa. Trec, cei mai multi, cu
capul in pamant. Rar vezi pe fete, cu toate Sarbatorile Craciunului si
ale Anului Nou, zambetul acela al necesarei destinderi, macar acum,
cand ne pregatim sa facem pasul peste un prag in noul an.
Privim strada. Siruri nesfarsite de autoturisme. "Dacii�, in numar
covarsitor. "Masina noastra�, cum se spune. Dar si masini bengoase,
cu firme de renume, de zeci, sute de mii de euro. De multe ori, pretul
unei case. Cine, oare, le are? Sigur, nu romanul obisnuit. Nu somerul,
nu pensionarul cu cateva sute de lei pe luna, nu profesorul, nu
doctorul, nu romanul care, la viata lui, a tras, zi de zi, prin cei 30-40 de
ani, acum cu o pensie de nimic. Oare cati din "Top 300�, bogatani
imbuibati ajunsi, peste noapte, s-au capatuit, in cei 24 de ani, prin
munca proprie, prin merite personale si reala truda aducatoare de
profit si de mai bine tarii?
Oare fiii lui, ai truditorului de la oras, ai taranului, au posibilitati sa
aiba astfel de averi, asa masini, de un lux exorbitant? Nu! Sunt
odraslele, beizadelele pricopsitilor peste noapte, fii de bogati, profitori
postdecembristi! Intr-o tara cu tot mai multi analfabeti, ei invata afara
in universitati de prin Anglia, Franta pana in America. Pai, se va spune,
chiar si inainte de 1848, fiii de boierasi romani invatau afara, prin
strainatate. N-a scris despre ei chiar Eminescu: "Ai nostri tineri la
Paris invata / La gat cravatei cum se leaga nodul / S-apoi ni vin de
fericesc norodul / Cu chipul lor de oaie creata�? A scris Inaltul Domn
al Poeziei Romanesti, i-a chiar persiflat, numai ca, dupa ce isi incheiau
studiile, acei tineri fii de boiernasi, educati sa-si
iubeasca tara si pamantul, radacinile neamului, se
intorceau acasa, pentru a fi folositori tot tarii. Cati
dintre cei care azi se flenduresc prin universitatile
straine se mai intorc, oare, in Romania? In aceasta tara,
azi atat de necajita, care are mare nevoie de ei?! Poti
sa-i numeri pe degetele de la o singura mana!
Dupa decembrie 1989 a aparut acea categorie, ca
ea nu e, din pacate, si clasa, a imbogatitilor peste
noapte, care au furat, ca in codrii Vlasiei, au distrus
totul, cu buna-stiinta, pentru o ascensiune, a lor,
rapida spre varful piramidei Puterii. Ei sunt cei care
nu constituie nici macar 5%, detinand puterea, in
timp ce 50-65% dintre romani sunt tot mai saraci si
mai umiliti, dupa ce truda lor a fost furata. Unde-i, in
Romania de azi, clasa de mijloc, buretele social, care,
in perioada interbelica, sustinea o tara prospera,
recunoscuta in Europa si in lume? Acei romani ai
perioadei interbelice au cladit o Romanie prospera
pe un capitalism autentic, convinsi ca trebuie lasata
urmasilor o tara mandra printre natiunile lumii. Astia,
bogatanii imbuibati de azi, n-au crezut nici in
comunism si, din pacate, nu cred nici in acest original
capitalism romanesc de 24 de ani!
Cam doua-trei milioane din randul populatiei active
(intre 18-40 de ani) au plecat din tara, au lasat in
urma vatra mosilor si stramosilor lor, parasindu-si
locurile natale. De ce isi iau romanii lumea in cap?
Asta sa fie libertatea visata a romanului? Sa plece
romanul cat vede cu ochii? In cautarea unei paini,
atata cat li se da, romanii pleaca. Si nu se mai intorc.
Numai ca, iata, cu banii aceia trimisi, cei de acasa
cumpara produsele straine, care au invadat Romania,
iar acei bani, cei mai multi, se intorc, de fapt, inapoi,
de unde au plecat!
Intr-o Romanie in care 50% din pensiile amarate
se situeaza intre 600-1.000 de lei, sunt barosani cu
250-300 de milioane, lunar, de lei (vechi). Tara in care
un premier asuda sa altoiasca, intr-o pornire
nemernica fara margini, Muzeul Taranului Roman
pe Muzeul Antipa. Iar in acea "noapte a mintii�, cand
deciziile puternicilor clipei o iau razna, te mai poti
intreba: cine-i mai apara pe tarani? Cine-i reprezinta,
pe cei numiti "talpa tarii�, in Parlamentul Romaniei?
Nimeni! Dar pe romanul necajit? Tot nimeni! Despre
ce ierarhie a valorilor poate fi vorba, atata timp cat,
cum spunea si Constantin Tanase: "Si pe dracul
l-am vandut!�? Si, vorba lui Dinescu, te mai intrebi o
data: "Unde sunt lupii tineri�, nadejdea noastra, cu
doctorate luate, incat la fiecare colt de strada-i cate
un� doctor? Raspunsul si-l da tot poetul: "Cu atatia
doctori, ne referim la doctoratele postdecembriste,
tara-i bolnava!�. Iar "lupii tineri s-au nascut batrani!�.
Din pacate, o spunea atat de clar si un fost ministru
postdecembrist, Ilie Serbanescu, o personalitate in
domeniul economico-financiar, acest fel de capitalism
nu-i apara pe romani. Ii apara pe hoti! Privatizarile
au fost si sunt, de foarte multe ori, furturi de la stat.
Statului i-a fost luat totul: petrolul, gazul, aurul,
aluminiul, lemnul, pamantul� Tot ce inseamna
bogatie a solului si subsolului! Incat, spunea Ilie
Serbanescu, "vom ajunge, pana la urma, o tara fara
stat�. O tara colonie! O tara � piata de desfacere. O
punga care ramane goala prin "minunatul capitalism
romanesc�! Daca pe la noi se spune ca statul este
cel mai prost gospodar, celor care astfel gandesc de
ce nu le-am pune o intrebare: dar chinezii, ce fel de
stat au? Cum de acolo se poate, dar la noi nu?!
Care-i datoria externa a Romaniei postdecembriste?
Se vorbeste despre 20 de miliarde de euro! Doar
aceste 20 de miliarde sa fie? Bine ar fi! N-am crede!
Poate acestea sunt doar dobanzile! Si te intrebi:
romanul o duce mai bine? Avem autostrazi? N-avem.
Este mai mare si mai buna painea pe masa romanului?
Nu! Smecherii iau spaga, totul se cunfunda in sfera
unor interese personale. Statul este capusat de multi
privati, profitori, dar cu banii statului, bineinteles.
Iar o tara indatorata, o stie oricine, este subjugata!
Asa place stapanilor lumii. De ce a fost lichidat
Ceausescu? Pentru ca si-a platit datoriile! Astia, noii
stapani, ne vor robi!
Da, in decembrie 1989, s-a dorit schimbarea in Estul
comunist. Si romanii au dorit-o. Insa nu stiau ei si de
cine era ravnita aceasta schimbare. De cei care
doreau sa ia puterea. Au profitat smecherii! Iar
lucrurile nu-s clare nici pana azi. Asupra evenimentelor
din decembrie 1989 nu s-a facut inca lumina
asteptata. Mai ales ca, ciudat lucru, Golemul, cu
picioare de lut al comunismului din Estul Europei, a
fost demolat, culmea, cu sprijin sovietic. Sa ne amintim
doar cum s-au petrecut lucrurile in R.D. Germana, in
Ungaria, Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia, Romania,
Albania� Concluzia, in privinta Romaniei, este una
singura: dupa decembrie 1989, in Romania e altfel.
Dar nu si mai bine! Asa reiese din sondaje, din opiniile
romanilor. Romanul anului 2013 se intreaba mereu: a
fost sau n-a fost revolutie? A fost o revolta populara?
A fost lovitura de stat? Au fost aranjamente rusesti,
americane, germane, englezesti?
De unde, oare, apoi, aceasta obedienta fata de tot
ce-i strain? De ce 50% dintre romani il regreta, in
sondaje, pe Ceausescu? Intr-o Romanie in care
romanul nu-i fericit, e trist si intunecat chiar si de
sarbatori � spunea poetul Mircea Dinescu � "culisele
sunt mai urate decat scena�. Pe scena aceasta a
realitatii romanesti, cand totul submineaza demnitatea
umana, romanul face trimiteri la lucrurile sigure
dinainte de decembrie �89: un loc de munca asigurat,
un salariu neatins, locuinta, batranete fara pensii
netaiate� "Dar erau cozile acelea!� � exclama
cineva. Erau! Oare, te intrebi, nu tot la coada suntem
tinuti si azi de puternicii lumii, ca natiune? Dar la
coada Europei! Desi suntem a 7-a tara europeana,
iar 74% dintre romani considera ca vocea noastra nu
conteaza, acolo, in UE, se pune mereu intrebarea:
"Asta-i capitalism?�. Raspundea acelasi excelent
profesionist in domeniu, Ilie Serbanescu: "Asta-i
salbaticie!�. Intr-o conspiratie a tacerii, romanul atat
de incercat, mereu santinela aici, la Portile Rasaritului,
mereu sub vitregia vremurilor si a incercarilor, este
convins ca, asa cum lucrurile s-au petrecut si altadata in
istorie, valurile incercarilor vor trece peste noi, insa vom
ramane in picioare uniti, solidari, demni. Sa nu uitam, ca
romani: "Purtata de mai multi, Crucea este mai usoara�!
Iar acestui neam incercat, ca intotdeauna, ii raman
rabdarea si speranta. Speranta este cea care moare ultima!
