Onoratului cler impreuna slujitor, cuviosilor
calugari si calugarite, iubitilor credinciosi grecocatolici
si tuturor crestinilor iubitori de Dumnezeu
Dragi credinciosi,
Taina sarbatorii Craciunului se arata in
intalnirea cu Isus. Daca am facut bine
pregatirea sufleteasca a Postului, Craciunul
trebuie sa ne descopere bucuria unei
prezente speciale care se simte prin lumina
credintei: Dumnezeu e cu noi! Emanuel.
Acesta este numele lui Isus, Fiul Tatalui,
nume anuntat de prorocul Isaia. Un nume
care indica nu numai prezenta, ci plamada
comuniunii Sale cu fiecare dintre noi,
fiindca Celui Preainalt i-a placut inca de la
inceputurile Creatiei sa-si marturiseasca
numele in functie de om: Dumnezeu cu noi,
Dumnezeul lui Avram, al lui Isaac, al lui
Iacob.
Iubiti credinciosi,
Stiu grijile Voastre si Va inteleg descurajarile.
Dar stim cu totii ca credinta nu tine
de sfera privata, nu e o intelegere individualista
sau opinie subiectiva, ci apare si
se intareste in ascultarea Cuvantului
Domnului, fiind destinata sa se transforme
in buna-vestire � dupa cum spune Sfantul
Parinte Papa Francisc.
Traim vremuri pentru care virtutea suprema
a devenit gustul propriu. Viata se lipseste
tot mai mult de umanitate, proclamand
siluirea legii firii castig de cauza de impus
tuturor, iar astfel viclenia raului se arata
drept adevar. Sub presiunea desertaciunii
suntem pusi in criza in ceea ce ne defineste
drept fii si creaturi ale lui Dumnezeu, adica
oameni de comuniune. Si inlantuiti de cele
trecatoare uitam sa mai gustam bucuria
pastorilor si a magilor care s-au lasat
surprinsi de simplitatea si modestia prin
care Dumnezeu vine intre noi.
Lucrurile mici facute cu devotiune,
apropierea fata de semeni, disponibilitatea
si gentiletea cu care ne raportam unii fata
de altii graiesc de la sine si constituie cel
mai la indemana apostolat pe care Isus ni-l
cere, fiindca i-L putem oferi. Dinspre limitele
fiintei noastre, de la acele momente unde
nu mai suntem stapani pe situatii si, prin
urmare, mai putin egoisti, incepe cursul
harului care poate schimba si tamadui in
Cristos viata noastra. Nu e usor a pastra
speranta � spune Papa Francisc. Dar oare
ne poate fi ea furata? Inaintasii nostri erau
pe deplin convinsi ca nimeni nu le putea
confisca credinta si ca viata lor era legatura
cu Dumnezeu de la care nimeni nu putea
sa-i oblige sa abdice. Putem insa sa ne
lepadam de Isus prin pacat, necinste,
rautate si mai ales neincredere fata de
indurarea Sa.
As dori in ziua Nasterii Domnului sa Va
incredintez si sa Va incurajez in marea
misiune care Va revine: a da marturie vie
pentru harurile primite. Biserica are nevoie
de aceasta comoara din partea fiecarui om
credincios. A fi cu Cristos inseamna sa ne
ancoram in solutiile Domnului si in intelegerea
lucrurilor vietii prin ochii Sai, dar
aceasta depinde mult, dragii mei, de
rugaciunea noastra si de binele pe care
trebuie sa ne straduim a-l face dincolo de
mangaieri, recunoastere sau comoditate.
Colinzile noastre canta bucuria nasterii
Domnului cu multa melancolie. Adevarul
venirii lui Cristos intre noi este, desigur, o
bucurie evidenta, dar insemnata de intristare,
fiindca nu toti pot sa-L recunoasca pe
Omul-Dumnezeu. Saracia ieslei nasterii Sale
nu este doar lipsa de recunostinta a lumii
fata de planul discret
al Domnului
de a ne oferi mantuirea,
ci si imaginea
sufletului
uman, despuiat
si infirm fara
prezenta divina.
Daca recunoastem darurile caintei
si iertarii,
atunci ieslea saraca
� imaginea inimii noastre insemnata
de pacat - se face ambasadoarea indurarii
ceresti si a gingasiei Domnului pentru lume.
Mult mai bine si mult mai profund decat o
multime de tratate teoretice in teologie,
decat chezasia misiunii sociale a Bisericii
sau triumfalismul sau istoric, prin marturia
simpla si temeinica a straduintelor fiilor lui
Dumnezeu � fii ai Bisericii.
Dragii mei,
Lucrurile mici scriu istoria binelui, la fel
ca Fiul lui Dumnezeu venit in lume, la
margine de imperiu, iar fara bunatate, iubire
si respect, viata nu e decat vanitate si
intuneric, dispret si violenta. Aici isi afla
bucuria Isus de a fi cu noi, iar Dumnezeu
plange daca fiii Sai nu se bucura de
impacarea cu El, daca marturia noastra
pentru indurarea Sa nu este reala, pentru
bucuria Inimii Sale milostive de a oferi lumii
intoarcerea la lumina. Increderea noastra
in bunatatea Domnului, reintoarcerea la El
sa fie, aici si acum, semnul ca nu putem
trai fara iertarea Cerului. Acest adevar
trebuie sa ne fie paza sufletului pentru a fi
samanta unui viitor in Cristos si bucuria
asteptarii Imparatiei Sale peste noi,
Biserica si lume. Si vom avea pace fara de
care omenirea nu va fi bine.
Iubiti fii sufletesti,
Naturaletea si prospetimea vietii cu
Cristos sa nu apuna niciodata in inimile
Voastre. In pragul noului an, as dori sa
multumim impreuna Domnului din iesle
pentru darul prezentei Sfantului Parinte
Francisc care, iata, ne reda atmosfera
scumpa si draga a Betleemului. Ne-o
propune cu naturaletea sufletelor simple
si bune, dupa modelul Sfintei Familii din
Betleem, dupa exemplul bucuriei pastorilor
si a magilor.
Cu aceste ganduri Va transmit parinte
ste urarile de Nasterea Domnului,
incredintandu-Va ajutorului si protectiei
Sfintei Familii, in speranta de a Va sti
increzatori si curati pentru a persevera in
credinta, binevoitori si senini. Timpul de har
are precedenta in fata nevoilor momentane
si a slabei noastre intelegeri. Dimpreuna
cu Preasfintiile lor, Episcopii Mihai si
Claudiu, Va spun din inima "Sarbatori sfinte
si binecuvantate!�, iar anul 2014, care sta
sa vina, sa Va apropie si mai mult de Isus �
Cel care vine.
"Adveniat regnum tuum, Domine!
Maranatha!�
Cu arhiereasca binecuvantare,
Cardinal � Lucian
Arhiepiscop si Mitropolit
Arhiepiscop Major al Bisericii Romane
Unite cu Roma Greco-Catolica
(Data in Blaj, de Sarbatoarea Nasterii
Domnului nostru Isus Cristos
Anul Domnului 2013)
