Corifeu al Școlii Ardelene, numit, pe bună dreptate, “părintele filologiei românești”, ,,părintele scrierii și rescrierii istoriei românilor”, Timotei Cipariu (1805, Pănade -1887, Blaj) a fost evocat miercuri, 2 octombrie, într-o expunere susținută de prof. Gheorghe Nistor, structurată în 36 de capitole, fiecare cuprinzând o perioadă sau un domeniu de activitate în care Timotei Cipariu a avut activitate de pionierat sau a continuat activitatea de scoatere la lumină și de cercetare a documentelor străine ce făceau referire la istoria noastră străveche.
Timotei Cipariu și-a făcut studiile gimnaziale la Blaj, după terminarea cărora a fost numit profesor, director al gimnaziului amintit, inspector școlar, iar în anul 1827 preot greco-catolic. În anul 1847 editează ziarul ,,Organul Luminei”, primul ziar românesc scris cu litere latine, după care urmează “Învățătorul Poporului” și ,,Archivu pentru filologie și istorie” - prima revistă românească de filologie. A fost vicepreședinte și, mai apoi, președintele ASTREI (1877-1887), și membru al Academiei Române.
A publicat un număr impresionant de studii de filologie, fonetică, gramatică, fiind adept al curățirii limbii noastre de toate ,,împuritățile” sale (slavisme, turcisme, germanisme, maghiarisme etc.) și înlocuirea lor cu latinisme, motiv pentru care este socotit un mare etimologist și întemeietorul filologiei și lingvisticii românești. În epocă era cunoscut ca “Negustorul de substantive”, convingerea sa fiind că, de multe ori, “cuvintele cele vechi, din străvechime, dau strălucire vorbei, de aceea, păstrați-le ca pe sfinte moaște”.
Cunoscător a 15 limbi străine, cu o bibliotecă personală ce cuprindea 4.000 de volume, Timotei Cipariu a achiziționat, studiat, tradus și interpretat foarte multe opere și documente istorice străine, ale unor cunoscuți istorici, care făceau referire la strămoși, romanizarea dacilor, continuitatea, începutul creștinării noastre, toponime, dialecte etc., apreciind adesea că, “Istoria este mama tuturor științelor”. El a făcut și o primă cronologie a istoriei noastre, care, în parte, se păstrează până astăzi.
A avut parte de colegi și prieteni erudiți - personalități de marcă din cele trei Țări Române, cu care a fost în contact permanent, schimbând idei, polemizând, sprijinindu-se reciproc, în susținerea ideii că poporul “trebuie luminat”, pentru că numai așa se poate construi o conștiință națională puternică. Capacitate sa de memorare și sintetizare este comparabilă cu a lui Nicolae Iorga.
S-a stins din viață la 3 septembrie 1887, dormindu-și somnul de veci în cimitirul greco-catolic din Blaj.
Au făcut completări la temă: jrs. Ioan Berța, dr. Mihai Tomșa, prof. dr. Voica Foișoreanu, prof. Floarea Perțe, iar Silviu Rațiu și subsemnatul au susținut ,,Clipa de poezie”.
