Acordarea prin lege a dreptului cetatenilor straini de a cumpara si
a detine in proprietate pamant, din pamantul tarii, constituie
una din cele mai importante si mai dificile decizii din istoria noastra
postdecembrista. Pana la aceasta ora, am cam vandut de toate din
ceea ce am avut prin preajma, cu o usurinta de nebanuit: de la fabrici
si instalatii valoroase la dreptul de a exploata resurse, dar cand este
vorba de paduri si pamantul de sub picioare, din vatra, lucrurile au o cu
totul alta conotatie. De ce, pentru ca aici este vorba de spatiul nostru
vital, fara de care nu putem exista.
Despre ceea ce inseamna pamantul natal pentru fiecare popor si
natiune nu are rost sa vorbim prea mult. Economic, el este principalul
mijloc de productie, dar si obiect al muncii, iar politic inseamna teritoriul
unei tari, leaganul unei natiuni si spatiul vital al acesteia. Pentru pamant
s-au dus nenumarate razboaie, fie de cotropire, fie de aparare, iar
dislocate din habitatul lor, multe popoare au pierit. Asadar, rolul si
importanta pamantului in existentialul unei natiuni sunt colosale.
Fiecare dintre acestea traieste cam acelasi sentiment si are aceeasi
perceptie asupra pamantului propriei tari. La romani, insa, drama
instrainarii lui are accente mult mai puternice si conotatii cu totul
deosebite. Desi pretutindeni pamantul ramane cea mai pretioasa
componenta a avutiei nationale, la multe popoare, prin dezvoltarea si
a altor activitati, tocmai pentru ca fertilitatea pamantului n-a fost cea
mai buna, aportul acestuia a scazut in cadrul avutiei totale. Romania
insa a ramas tara cea mai rurala si, in consecinta, cea mai tributara
pamantului natal, nu atat datorita neglijarii dezvoltarii altor activitati,
cat calitatii si fertilitatii solului, care a permis romanilor accesul la
indestulare de-a lungul secolelor, prin ceea ce au stiut sa faca ei mai
bine, exploatarea relativ facila si obtinerea de productii agricole,
animaliere si cerealiere la cote inalte si cu costuri mai mici. De altfel,
rolul decisiv al unui an agricol propice s-a putut constata si in anii
precedenti si chiar si anul acesta, cand am reusit sa combatem multe
din efectele negative ale crizei si sa obtinem chiar cresteri economice
semnificative la nivelul PIB-ului. Daca Romania a fost denumita inainte
vreme drept "Granarul Europei� sau "America Europei�, daca mai recent
este desfatata cu apelativul de "Gradina Maicii Domnului�, toate
acestea se invart in jurul frumusetii, bogatiei si rodniciei pamantului pe
care-l detine.
La o analiza mai atenta, se poate constata ca aceste cuvinte de
apreciere nu sunt doar niste vorbe in vant. Romania, in ansamblul ei,
este chiar cea mai frumoasa si mai bogata tara a Europei. Fertilitatea si
configuratia solului, continutul de bogatii ale subsolului exprimat in
resursele cele mai felurite, factorii de clima si de mediu de care dispune
o fac, intr-o economie de piata avida si in plina transformare, ca cea
mai atractiva marfa. Iata si de ce Scandinavia, cu cele trei tari: Norvegia,
Suedia si Finlanda, constituie tinuturi intinse, splendide ca aspect si
bogate ca resurse, dar cu clima rece. Olanda, Belgia si Luxemburg,
inclusiv Danemarca sunt un fel de campie, dar tot nordica. Ca cei mai
inghesuiti de pe continent, olandezii au fost nevoiti sa intre 12 km in
adancul marii pentru a recupera sol. Anglia, Irlanda si Islanda sunt si
ele tari destul de reci, cetoase si ploioase. Ungaria e pusta, Spania
destul de arida, ca sa nu mai vorbim de Grecia sau Turcia. Habitatul cel
mai propice il intalnim in jurul Alpilor, Carpatilor si Pirineilor, unde
beneficiare sunt: Franta, Italia, Elvetia, Austria, Spania, tarile iugoslave,
Slovacia si, evident, Romania. Polonia, Germania, Cehia si Bulgaria sunt
intre aceste doua extreme. Aceasta din punct de vedere climatic si
peisagistic. Pentru a ne da seama ce urmeaza in zona ruseasca a
Europei, un profesor de geografie din Iasi ne spunea ca dealurile Husilor
din Romania sunt ultimele inaltimi mai consistente de la Carpati pana la
Muntii Urali, pret de peste 2.600 km.
In privinta resurselor naturale ale continentului, bogatiile cele mai
mari par a fi in Scandinavia, dar si acolo e rece si pamantul mai putin
prielnic culturii plantelor. Agricultura performanta se face intr-adevar
in vestul si sud-vestul continentului, in tari ca: Franta, Italia, Spania
Olanda, dar aici pamantul este prea intens exploatat si saracit.
Daca tarile Europei au din toate cate ceva: peisaj, resurse, agricultura,
Romania exceleaza prin buchetul ei de bogatii si frumuseti. Subsolul ei,
cunoscut prin varietatea de resurse, ascunde inca multe nestiute.
Carpatii, ce formeaza coloana vertebrala si care dau tarie si soliditate
tarii, isi inalta maiestuos piscurile pe o lungime de 800 km pe teritoriul
Romaniei, din cei 1.500 km ai lor, din cele sapte tari apartinatoare:
Austria, Polonia, Slovacia, Ucraina, Ungaria, Romania si Jugoslavia.
Dunarea, cel mai mare fluviu al Europei civilizate, cu intindere a cursului
in zece state, strajuieste, de asemenea, tara, preferential, cu apele ei
unduite pe o distanta de 1.050 de km, din cei 2.860 ai ei, de la izvoare
pana la varsare. Mai e apoi celebra Delta a Dunarii, din nou un unicat
in Europa, apoi, minunatii munti Apuseni si ai Dobrogei, splendidele
obcine, dealuri si coline cu coamele lor incarcate de vii si livezi,
manoasele lunci si campii.
Dupa o perioada de gratie, toate acestea au intrat in vizorul intregii
Europe, ianuarie 2014 fiind scadenta "deschiderii portilor�. Care dintre
marii fermieri ai continentului, care cunoaste valoarea pamantului
romanesc, n-ar dori sa intre in posesia unor suprafete cat mai
consistente de teren agricol, pentru a scoate productii ieftine, mari si
de calitate? Aici, prilej exista, si pentru una, si pentru alta, pentru ca
pamantul nostru este si fertil de la natura, si sanatos, dar si aproape pe
gratis, propice pentru mari recolte de foarte buna calitate. Intrucat noi,
romanii, n-am dat importanta acestei imense bogatii, lasand in parloaga
aproape jumatate (6,8 milioane ha) din intreaga suprafata agricola a
tarii (13,7 mil. ha), pretul pamantului a scazut considerabil, astfel incat
din punct de vedere al vanzarii acestuia Romania a devenit cea mai
atractiva tara a Europei. Numai ca, vanzand pamantul, ne vindem si din
tara, din vatra si din glia stramoseasca, din spatiul nostru vital, din forta
si suveranitatea noastra. Cu ce s-au improprietarit urmasii grofilor
unguri, carora, se vede, nu le are nimeni baiul, cu ce vor mai cumpara
ceilalti europeni, ne intrebam noua ce ne va mai ramane ca sa ne
putem simti stapani la noi acasa? O intrebare extrem de grea la care
Parlamentul, celelalte institutii abilitate ale statului vor trebui sa dea
raspuns adecvat, elaborand o lege care sa tina cont de toate aceste
aspecte. Pentru ca, deschizand cu nesabuinta Cutia Pandorei in aceasta
privinta, s-ar putea sa scapam definitiv haturile din mana si sa constatam
dupa ceva vreme ca, intr-adevar, odata cu pamantul, ne-am vandut, la
propriu si nu la figurat, si Tara, leaganul vietuirii noastre de milenii,
punctul nostru de sprijin in Univers. Una este sa stii ca suprafete infime
de teren sunt concesionate unor companii straine pentru activitati
industriale sau servicii, si cu totul alta este sa vezi sute si mii de hectare
in lanuri imense, instrainate pentru totdeauna, tocmai pamantul care a
adapostit, a hranit, a ocrotit si a mangaiat un popor in lunga sa existenta.
Ajuns in mana strainilor doar ca simplu mijloc de productie sau ca
obiect al muncii, dezgolit de toate celelalte atuuri, strainul il va pretui
doar pentru ca ii va asigura profit si bunastare personala si doar atata
vreme cat ii satisface aceste cerinte. Iata o drama, o rana deschisa a
zilelor noastre cu consecinte si un destin pe care nu le putem prevedea.
Daca tarile vecine au gasit solutii pentru a se proteja de "invazia�
strainilor dornici de pamant, de ce n-am proceda si noi la fel, mai ales
ca, din motivele aratate mai inainte, pamantul natal are pentru romani
o valoare sentimentala mult mai mare. E glia noastra strabuna, e casa
noastra parinteasca, care nu trebuie vanduta. E patria noastra care
conform versurilor poetului Mihai Beniuc mai inseamna " �Dunarea
albastra/ Baraganul, Muntii Apuseni/ Lupta de milenii, lupta noastra/ A
mii si milioane de mosneni!�.
