Apropiindu-ma cu pasi repezi de sfarsit, imi dau
seama ca atotputernica si generoasa providenta m-a
invrednicit sa traiesc intr-o vreme in care am fost si
sunt contemporan cu oameni de valoare, personalitati
de seama in spatiul public autohton, multi dintre ei
devenindu-mi prieteni, iar altii, modele de viata. Ne
este dat in viata sa cunoastem oameni alesi de
Dumnezeu, inspirati si condusi numai de El, care se
fac cunoscuti prin viata, prin opera si activitatea pe
care o desfasoara in mijlocul oamenilor. Personal,
daca multumesc in chip deosebit lui Dumnezeu pentru
cativa oameni pe care i-am cunoscut, intre acestia
se numara, fara indoiala, in primele locuri, Profesorul
Univ. Dr. Vasile Dobrescu, de a carui apropiere si
prietenie ma bucur de peste 30 de ani si de la care
am invatat multe lucruri. Respectat istoric si
cercetator, este om de mare caracter, cu o inteligenta
sclipitoare si o inima de aur, cu frica de Dumnezeu si
dragoste de tara. I se cuvine sa-i acordam toata
pretuirea, intrucat, intr-una din zilele acestui an, a
implinit 70 de ani, iar acest lucru ne obliga la un
popas sarbatoresc, pentru indelungata si rodnica sa
activitate in stiinta si cultura noastra.
Autorul acestui cuvant omagial nu si-a propus sa
analizeze si sa prezinte in detaliu, sistematic,
activitatea si opera stiintifica a lui Vasile Dobrescu.
Au facut-o si o vor mai face altii, cu competenta si cu
profesionalism. Avand privilegiul de a-l fi cunoscut
de atata timp, ma voi referi doar la unele aspecte ale
personalitatii sale care, cred cu convingere, ii asigura
o pozitie remarcabila intr-un coltisor din inima si
sufletul meu, si sa-i schitez un portret, evident,
prietenos, desenat de cineva care crede ca prietenia
este un sentiment fundamental. Intr-o lume dominata
de barfe si de vestile rele, propagate insistent pe toate
canalele media, a scrie despre oameni frumosi si buni,
prinzand pe raboj faptele lor luminoase, este cu siguranta
o impotrivire fata de duhul lumii contemporane.
Viata culturala in Romania zilelor noastre, in acord
cu valurile agitate ale celei sociale si politice, a oferit
mereu imaginea unor necontenite rasturnari si
prefaceri, chiar dinamitari ale elementelor de
stabilitate si echilibru. Totusi, au existat oameni care
au continuat sa actioneze, egali cu sine si in directia
marilor valori, construind mereu, neostenit si perseverent,
fideli parca unui program asumat la venirea lor
pe lume, chiar in aceste vremuri framantate.
Sunt multe trasaturi omenesti vrednice de admirat.
Si Dumnezeu a impartit aproape fiecarui om cate una.
Sunt foarte rare cazurile cand intalnesti vreo persoana
la care sa nu gasesti un element de atractie aparte si
de farmec deosebit. Ceea ce mai rar se intalneste,
insa, este o foarte mica armonie intre insusirea buna
pe care o are vreunul sau altul dintre oameni si
celelalte insusiri ale sale. De obicei oamenii cuprind
in fiinta lor morala prapastii grozave. Langa culmea
inalta a unei insusiri, sta prapastia cea mare si
infricosata a unui cusur, care raspandeste si in
interiorul acelui om si in afara, mirosuri neplacute.
Aurul si briliantele stau amestecate cu lucrurile care
trezesc numai aversiune si resentiment. La Domnul
Profesor Vasile Dobrescu se intalneste tocmai acel
echilibru rar, acea armonie desavarsita si protectoare
care iti da indata impresia ca peste toate impulsurile,
sentimentele, actele Domniei Sale, se intind aceleasi
frane de om chibzuit, cari le tin in cea mai stransa
unitate si in cea mai perfecta subordine eului diriguitor.
Din aceasta nota dominanta rezulta toate fetele
caracteristice ale personalitatii Domniei Sale.
Spirit cumpanit, nu este grabnic la verdicte sau la
masuri aspre, iar cuvantul nu i-a fost niciodata jignitor
pentru nimeni, nici in fata, nici in dos. Ascultand cu
politete si dragoste pe toti si tinand seama de parerile
si cererile tuturor, in hotararea pe care o ia, este
cunoscut ca un suflet intelegator, fara mandrie, cu
respect si ingaduinta pentru toti cei din preajma.
Rabda indelung greseli de purtare si de vorba, ca sa
nu-i fie grabnica si nedreapta hotararea, preferand sa
sufere insusi, decat sa faca cea mai mica nedreptate
altuia. A scos generatii intregi de profesori si doctoranzi
in ale istoriei, indrumand cu rabdare si migala pasii
sovaitori, de inceput, ai atator generatii de tineri istorici.
A participat la comisii de examene, la inspectii de grade
didactice, la conferinte, congrese, simpozioane, s-a
implicat in viata sociala si politica a tarii, a scris
nenumarate studii despre elitele noastre de ieri si de azi.
"Domnul Profesor�, cum ii spunem multi dintre
apropiatii sai, m-a fermecat dintru inceput cu
dezinvoltura, veselia, cultura sa vasta, povestile sale
minunate si mai ales cu dragul pentru ceilalti, pe care
il expira prin toti porii. Au mai trecut cativa ani pana
ne-am cunoscut mai bine si i-am castigat prietenia prin care ma onoreaza si ma obliga. Felul sau, zambitor
si discret, dar adanc lucrator, de a-si manifesta
credinta, precum si modul tenace, dar lipsit de
incrancenare, in care isi urmareste idealurile, sunt
pilduitoare pentru mine.
Din punct de vedere ontologic, Vasile Dobrescu
reprezinta un adevarat model al omului realizat prin
perpetua exersare constienta a propriilor calitati si
vointe, dar care nu-si schimba deprinderile si conduita,
ramanand mereu egal cu sine, intrat in randul celor
deveniti inca din viata modele, cu ochii atintiti vesnic
catre esente, catre ceea ce este permanent si valoros,
catre constante, respingand variabilul efemer, dar,
mai ales, pastrandu-si demnitatea in orice imprejurare.
Un om cu vocatie de ctitor. Un om intru care
Dumnezeu "a binevoit�, peste care harul Sau s-a
revarsat din preaplin. Un om de cuvant. Un om al
cuvantului percutant. Un om al gandurilor si gesturilor
fulgurante sau fulgeratoare, venite prin revelare
interioara, in urma unei smerite staruinte. Un om al
Bisericii, un om in Biserica, un aparator al Bisericii, un
luptator pentru Biserica, traitor si marturisitor deopotriva.
Un prieten adevarat. Un prieten devotat. Un om care se
revarsa navalnic in lume si in ceilalti, spre bucurare.
Pe langa preocuparile sale strict profesionale, cu
evlavie si responsabilitate, Domnul Profesor Vasile
Dobrescu a raspuns cu promptitudine solicitarii
Colegiului electoral din Protopopiatul Ortodox Roman
Targu-Mures, de a fi purtatorul de cuvant al preotilor
si credinciosilor din aceasta zona, in Adunarea
Eparhiala a Episcopiei de Alba Iulia (Arhiepiscopiei
mai tarziu), in calitate de membru al acestui for
bisericesc si, mai apoi, delegat in Adunarea Nationala
a Bisericii Ortodoxe Romane, postura din care a facut
tot ce i-a stat in putinta, in vremuri deloc usoare, ca
sa ajute Biserica in implinirea misiunii sale pastorale,
spiritual-culturale, educationale si social-filantropice.
Ca semn de apreciere pentru activitatea depusa,
Inaltpreasfintitul Andrei i-a acordat "Crucea pentru
mireni�, cea mai inalta distinctie ce poate fi atribuita
unui mirean, drept rasplata pentru "statornicia fata de
Biserica Ortodoxa Romana�. Fara riscul de a exagera,
consider ca Domnul Profesor Vasile Dobrescu
este un slujitor al lui Dumnezeu si al oamenilor.
Aducandu-i, cu respect, un sincer si calduros
omagiu Profesorului Vasile Dobrescu, sunt dator sa
exprim intreaga mea gratitudine celor ce au initiat si
mai ales au realizat aceasta culegere de studii, in care se
obiectiveaza un meritat gest de apreciere, multumire si
recunostinta fata de tot ce a daruit si urmeaza sa
mai daruiasca cu generozitate scolii romanesti de istorie.
Noi, ca oameni, avem obiceiul, defectuos de altfel,
sa ne omagiem personalitatile cand nu mai sunt. Iata
ca vreau, prin aceste putine randuri, sa-l omagiez pe
Domnul Profesor Vasile Dobrescu, cat inca mai este. La
70 de ani este inca tanar, scrie si este preocupat de
prezentul si viitorul societatii omenesti. Sa ne traiti intru
multi ani, Domnule Profesor! Multa sanatate si putere
de munca, pentru a duce la capat proiectele la care
lucrati! Dumnezeu sa va binecuvinteze! La multi ani!
Pr. Dr. GHEORGHE NICOLAE SINCAN,
Targu-Mures
