Va supun astazi atentiei povestea
parintelui Ilarion Argatu. "Era
in Boroaia (jud. Suceava), un
procuror, care baga in puscarie
oameni nevinovati, in schimbul
unor bani. Veneau sotiile celor
inchisi si ma rugau sa le scap de
acest om fara frica de Dumnezeu.
Eu le-am spus sa tina post negru
vinerea, sa faca patruzeci de
metanii, sa arda lumanari. Femeile
au facut intocmai cum le-am spus.
Acest procuror intrecuse masura
rautatilor si, dintr-un nouras,
singurul care era pe cer, a traznit,
a pornit o sageata care s-a dus direct
la procuror. Acesta era intr-un
restaurant, manca si bea bine pe
banii castigati in mod necinstit, se
imbatase si spunea cu voce tare:
- Ce Dumnezeu? Eu sunt Dumnezeu!
Ce popa Argatu?
In timp ce vorbea acestea, sageata
aceea l-a trasnit pe loc si a murit.
Dupa aceea a urmat inmormantarea.
Drumul pana la Biserica se facea pe
jos si din acelasi nor a inceput sa
ploua, a plouat asa de tare de s-au
inmuiat colacii, s-a imprastiat
coliva, iar cat s-a stat in Biserica
pentru slujba inmormantarii, din nor
a plouat tot timpul deasupra gropii
lui, de s-a umplut de apa. Cand sa-l
bage in mormant, sicriul plutea si
s-a aruncat pamant peste el, incat
a ramas mai mult afara. Acest semn
arata ca atatea faradelegi facuse,
ca nici pamantul nu-l inghitea. Si
s-a dus vestea prin imprejurimi.�
Preot GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
