Ulitele care strabat puzderia de sate si catune
muresene ale vailor Gurghiului si Beicii deseori
rasuna de glasurile chematorilor si chematoarelor la
nuntile feciorilor si fetelor care de maine-poimaine
vor fi sot si sotie. Si asa o tin intr-una intre cele doua
mari posturi crestinesti, inscrise in filele Calendarului
Anului Bisericesc: cel al Craciunului si al Pastilor. Si
mi se pare firesc, crestinesc si omenesc sa se
intample asa, mai ales in familiile taranilor romani,
pentru ca "mai-marii domni ai oraselor� isi
casatoresc copiii "ascunzandu-i� in limuzinele lor
luxoase, dotate cu casetofoane si claxoane
zgomotoase. Iar pentru ca "khiciul� sa fie pe deplin,
"nuntasii-domni� (dar, marea lor majoritate, cu uitate
"radacini� infipte in tarana vetrelor satelor) isi
impodobesc masinile cu flori artificiale, cu baloane
colorate si cu papusi plusate.
In schimb, romanii-plugari, ciobani si padurari ai
satelor muresene, mai intai, de ospetele nuntilor, fierb
tuica de prune si mere in cazane; limpezesc si trag
vinurile de pe drojdie; taie si parlesc porcii,
afumandu-le carnurile, carnatii si caltabosii;
pritocesc varza murata din butoaie; decojesc nucile
cozonacilor si macina la moara faina alba de grau
pentru painea coapta pe vatra incinsa a cuptorului,
ca si pentru prajiturile taranesti si adevarate umplute
cu branza de vaci si de oaie, dar si cu magiunuri si
dulceturi din prune, afine, mure si zmeura de padure.
Numai intr-un tarziu se gandesc sa tocmeasca caii,
carutele si saniile peste ale caror "loitre� parintii si
neamurile mirilor randuiesc covoare si tesaturi frumos
mestesugite, intregul alai al nuntasilor strabatand
ulitele satelor in acordul ceterasilor si in chiuitul
chematorilor la ospete. Cum este si cazul celor ce
ne-au iesit in cale pe lungile si pitorestile vai ale
Beicii si Gurghiului, avand deoparte si de alta a
drumurilor de munte insirate mandrele case si
gospodarii ale satenilor din Serbeni, Cacuci,
Nadasa, Habic, Chiher, Solovastru, Casva, Comori,
Hodac, Toaca, Ibanesti Sat si Ibanesti Padure, cu
catunele si fundaturile lor Fancel, Dulcea, Podul
Runcului si Lapusna.
Tineti-o tot asa, romaneste, din strabuni! Chiar daca
ati revenit in satul copilariei voastre doar pentru a va
cununa crestineste in fata altarului bisericii in care
ati fost botezati voi, parintii, bunicii si strabunicii
vostri! De veti continua sa faceti asa (spre ciuda,
mania si disperarea unora), tragem nadejdea ca nu
ne va pieri nici neamul si nici graiul. Dar nici omenia,
credinta strabuna, cantecul doinit, jocul popular,
haina romaneasca si drapelul colorat in rosu, galben
si albastru! Asa cum cu fala poarta esarfe tricolore,
prinse la brau, "chematorii� la nuntile si ospetele
satelor. Mai ales dupa cele doua crestinesti posturi
mari: cel din iarna, al Nasterii Domnului, Craciunul, si
cel din primavara, al Invierii lui Isus Hristos, Pastile!
ioan.vulcan@yahoo.ro
