Intre "eroii�, dar nu si "martirii� razboiului civil din
Transilvania, botezat impropriu Revolutia de la 1848,
fabricati de istoriografia maghiara, alaturi de cei 13
generali executati de Curtea vieneza pentru
incalcarea juramantului militar, se afla si generalul
Jozef Bem (sau, in forma maghiarizata, Bem Jozsef).
Cine a fost generalul Bem? Polonez de nationalitate,
nascut la 14 martie 1745 la Tarnow, urmeaza
o cariera militara obisnuita, lipsita de stralucire.
Aceasta, pana in timpul evenimentelor din primavara
anului 1848, cand � la 14 martie � preia conducerea
miscarii antihabsburgice de la Viena, tradand
legamantul militar si tronul imperialilor.
Miscarea revolutionara din capitala Imperiului
Austriac va fi curand infranta, iar generalul Jozef
Bem fuge in Ungaria cuprinsa si ea de rebeliune si
intra in solda guvernului lui Kossuth Lajos, care ii
incredinteaza comanda trupelor "revolutionare�
maghiare si secuiesti din Transilvania. IN PLAN
POLITIC, RESPONSABILUL PENTRU GENOCIDUL
CONTRA ROMANILOR ARDELENI RAMANE KOSSUTH
LAJOS; EXECUTORUL FIDEL AL ORDINELOR DE
DECIMARE A POPULATIEI ROMANESTI A FOST
ACEST JOZEF BEM, CARE LE-A CERUT OSTASILOR
SA LUPTE "VITEJESTE� CU CIVILII (PESTE 40.000 DE
MORTI), SA STEARGA DE PE FATA PAMANTULUI
PESTE 300 DE SATE ROMANESTI, SA DISTRUGA
BISERICILE ROMANESTI SI SA LICHIDEZE
INTELECTUALITATEA ROMANA!
In rest, a fost un comandant mediocru si fara noroc.
Desi, la Dej, il infrange pe feldmaresalul austriac
Anton von Puchner si va ocupa Sibiul si Brasovul, in
dreptul lui nu putem consemna decat infrangeri: in
toate confruntarile cu armata de tarani si targoveti a
lui Avram Iancu, infrangerea de la Ocna Sibiului in
batalia cu armata austriaca, esecul in confruntarea
cu rusii, la Albesti (Sighisoara) si � in fine � dezastrul
militar al "revolutionarilor� maghiari, la Timisoara, din
9 august 1849, unde trupele unguresti au fost
spulberate de cele austriece si rusesti.
Capitularea ungurilor a avut loc patru zile mai tarziu,
la Siria (Arad), in data de 13 augut 1849, iar cei 13
generali, tot atat de pur etnic maghiari precum
slovacul Kossuth si polonezul Bem, au fost judecati
si executati pentru inalta tradare.
Nu si generalul Jozef Bem, care si-a luat din vreme
talpasita si a fugit taman in... Imperiul Otoman! Acolo
s-a converit imediat la islamism si a devenit inalt
demnitar turc sub numele de Amurat Pasa. Ne
intrebam ce schimbari de orientare ar mai avut si pe
acolo si in slujba cui s-ar mai fi pus pentru o solda
mai substantiala acest mercenar innascut, dat fiind
faptul ca la scurta vreme dupa aceea a avut loc
razboiul Crimeii, daca nu s-ar fi intalnit cu "doamna
cu coasa�, la 10 decembrie 1850, la Aleppo (astazi
Halab), in Siria.
Asadar, acesta este profilul biografic si moral al
personajului care e transformat intr-o personalitate
de prim rang al istoriei Ungariei din secolul al XIX-lea.
Un aventurier si un tradator "invechit in rele�, vorba
prea iscusita a cronicarului, gata sa slujeasca orice
cauza, daca era bine retribuit, un criminal de razboi
in timpul disensiunilor interetnice din Transilvania de
la 1848-1849.
In perioada dualismului austro-ungar, la TarguMures, lui Jozef Bem i-a fost inaltata o statuie, inca o
dovada ca sprijinul acordat de aristocratia maghiara
era scump platit de Curtea imperiala de la Viena,
inclusiv prin acceptarea de a fi amplasate monumente
intru cinstirea fostilor dusmani ai imperiului.
Despre soarta acesteia, dupa Primul Razboi
Mondial, dar si despre faptul ca nici secuii nu aveau
prea multe motive sa regrete daramarea ei, dat fiind
modul dispretuitor si arogant in care ii tratase
generalul Bem, aflam dintr-un articol aparut in
bilunarul "Muresul�, organul Partidului National
Roman, Anul III, Nr. 4 - Tg.-Mures, din 10 februarie
1924, p. 2-3:
"SACUII SI GENERALUL BEM
In piata orasului Tg.-Mures [= Piata Trandafirilor,
n.n.] sta inainte de 1918 statuia lui Iosif Bem - de
nationalitate polon, care nici nu stia ungureste, general in armata revolutionara maghiara din 18481849. In revolutia noastra dela finea [=sfarsitul]
anului 1918 s�a demontat statuia, fiindca era
simbolul unei puteri care a disparut pe veci de pe
aceste plaiuri. Soclul a stat inca, pana acum
cateva luni, cand primaria a indepartat si aceasta
ultima ramasita din trecut. Si la demontarea statuei
ca si la a pedestalului, presa noastra minoritara
tipa si injura sau simula durerea...
Oare de ce? Caci motive istorice nu avem nici noi,
nici "sacuii� ca sa se mentina statuia numita. Poate
ca o fi invins el trupe austriece: Noua insa ne putea
impune [=impresiona] Bem cu atat mai putin, cu cat
ostirile trimise de el contra romanilor totdeauna au
fost batute: de doua ori fiind conduse de maiorul
Hatvani, apoi cele de sub comanda colonelului
baron Kemeny Farcas ca si "voinicii� condusi de
insusi Pavel Vasvary, � ramas si el pe campul de
lupta de la Fantanele � tot atatea ostiri trimise de
generalul Bem contra motilor lui Iancu, pentru ca
apoi de abia sa se reintoarca din acestea cativa
oameni, cari sa vesteasca dezastrul.
Dar nici sacuii nu credem sa aiba motive pentru
deplangerea indepartarii monumentului!...
Pentru a dovedi si aceasta publicam in extras un
ordin de zi al lui Bem, dat catra sacui:
"Curtea martiala, care s�a infiintat pentru a judeca
pe aceia care si�au tradat steagul, conducatorul si
camarazii prin fuga lasa de pe campul de lupta, a
adus judecata. Si la judecata s�a pronuntat in asa
fel, ca sau ar trebui sa impusc in casa sacuii, sau sa
le aplic bastoane cu sutele [subliniere originala,
sublinierea generalului Bem, n.n.]. Prima nu o voesc,
caci cred ca cine e patruns de spaima poate face
inca serviciu bun patriei sale si libertatii, daca trece
peste frica-i de femeie batrana si isi vine in fire; o a
doua nu o fac de aceea, fiindca nu voesc sa va
tratez ca pe vite, etc.
Dat la cartierul general din Bistrita, la 5 Iunie 1849.
Iosif Bem.�
Conclusiune: nici pentru romani, nici pentru sacui
� de si din motive diferite � nu a fost de dorit
mentinerea statuei, cu atat mai putin a soclului,
despoiat de ea.Prin urmare Primaria crede a fi purces
de astadata conform dorintei unanime.
Primar, Dr. A. Dandea.�
Selectia textului, prezentarea si comentarii,
