Avva Arsenie a spus candva ca iadul e plin de oameni care se afla in pacatul vorbirii de rau. Asa sa fie?
Vorbind despre preotie, un preot afirma urmatoarele: "Cat de usor critica lumea preotul! Daca e tanar, nu are experienta. Daca e in varsta, ar trebui sa iasa la pensie si sa plece. Daca tine la disciplina Bisericii e prea sever. Daca e mai ingaduitor, strica obiceiurile si datinile. Daca face lucrari la biserica, inseamna ca are bani. Daca nu face, inseamna ca e comod.... Daca se roaga prea mult, este intrebat daca nu mai are si altceva de facut. Daca mai lasa loc si pentru altceva, este intrebat de ce nu se roaga. Daca se roaga in public, este acuzat de fariseism. Daca se roaga doar in camera sa, se spune ca nu da exemplu bun si altora. Daca da de pomana, poate fi acuzat ca e risipitor. Daca nu da de pomana, poate fi acuzat ca e zgarcit. Daca predica pe intelesul poporului, e superficial. Daca predica mai teologic, este prea inalt si nu il intelege lumea. Daca sta de vorba cu toata lumea este guraliv. Daca nu prea sta de vorba cu altii, este orgolios si taciturn. Daca isi viziteaza prietenii, ii place sa deranjeze mereu. Daca nu-si viziteaza prietenii, nu stie sa faca comuniune. Daca are incredere in ceilalti, nu este autoritar. Daca vrea sa traseze sarcini exacte pentru cei din jur, este prea exigent si autoritar".
Cata dreptate avea acest preot! In fiecare zi ne lovim de neintelegere, de critici, de nemultumiri. Dar oare trebuie tinut cont de ce spun altii? Oare sfintii au tinut cont de ce spuneau cei din jur? Daca reperul nostru este Hristos, Evanghelia si sfintii, atunci parerile celorlalti nu ar mai trebui sa ne faca sa suferim sau sa ne creeze complexe, ca nu vom reusi niciodata sa multumim pe toata lumea? Si nu ma refer aici numai la preoti, ci la orice om: tata, mama, director, vecin, om de pe strada. Si mai cred ca nici Dumnezeu nu reuseste sa fie pe placul tuturor.
,
paroh la Targu-Mures
