Un muncitor a mers intr-o zi la munte si s-a intalnit la un moment dat
cu un paun. A alergat catre el si, dupa mai multe incercari, a reusit sa-l
prinda. Satisfacut si mandru, l-a dus acasa si, neavand un loc mai potrivit
unde sa-l puna, hotari sa-l lase in ograda, laolalta cu gainile. Gainile,
vazand penajul si coloritul paunului, ramasera inmarmurite. Il priveau
ca pe o fiinta venita de pe o alta planeta. Aproape ca il considerau o
fiinta divina. Recent-sositul se "umfla in pene� cu ingamfare printre
indepartatele sale rubedenii.
Sosi momentul in care animalele trebuiau hranite. Muncitorul arunca
la pasari graunte si buruiana. Acea minunatie de pasare, flamanda, se
arunca asupra mancarii ca oricare alta gaina.
Scena la care asistasera, le dezamagi pe gaini: acea minunatie de
pasare avea nevoie sa-si umple gusa la fel ca ele. Asemenea lor, era
dependenta de hrana. Admiratia se transforma in deceptie si dispret.
Se luara la ciupit cu paunul si-i smulsera penele. Iar cel care, cu putin
timp mai devreme, starnea admiratie, acum, fara pene si decolorat,
starnea mila si arata ridicol.
Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
