Pozarea Puterii in Opozitie

Acum ceva timp, inainte de schimbarile politice de la ICR - nu putea
Romania sa aiba pur si simplu cultura, trebuia sa aiba imagine! - o poeta
remarcabila si o scriitoare remarcata, doamna Doina Uricariu, facea un
fel de campanie electorala foarte virulenta pe facebook. Aproape ca
nu stiam, chimic vorbind, care sunt valorile ce despart vitriolul englezesc
de cerneala, de pixelul albastru, ca sa ramanem in aceeasi tagma a
virulentei iconoclaste. Nu pot sa nu amintesc ca la inceput demersurile
dumneaei imi pareau curajoase si simpatice: un om care vrea sa schimbe
ceva. Un om care lupta cu sistemul. E adevarat, pe facebook, pe un
teren de lupta iluzoriu, cu revolutii bine temperate, cu baraje curate
conduse de unde trebuie de oameni care au invatat manipularea ca pe
tatal nostru si care, in parte, au creat-o. Apoi s-au schimbat conducerile
ICR, au venit niste catifelati ai revolutiilor atat de subtile incat tehnica
dialogului li se pare o onoare, nu un mod de lucru intr-o cultura pe care
ar trebui sa o slujeasca. Niciodata nu voi prefera un functionar unui
scriitor, oricat de slab ar fi acel scriitor. Desigur, asta neinsemnad ca
urc pe un piedestal meseria de scriitor si o fac intangibila. O echilibrez,
doar, spre normalitate. Apoi, virulenta s-a temperat. New York are parcuri
frumoase. Unde sa mai punem faptul ca diferenta de fus orar saboteaza
in timp real culmea categoriei datatorilor de like-uri romani? Una peste
alta, liniste, un calm care arata treaba multa, ca se fac multe, ca e de
lucru. Foarte corect. Este de lucru. De ceva timp, doamna Doina Uricariu
prezinta in acest carusel care e facebook (carte-carusel, cu fete!)
activitatea sa foileton, cu un aer justificativ si mereu moralizator. Aspru
moralizator, exact ca o carte de buna purtare. Doamna ne educa pe
bani publici. Avand in vedere ca in istorie moralizatorii au cam fost niste
particulari si, din acea pozitie, acuzatori, intreb: de ce acest aer de
perpetua opozitie la un om aflat la putere? Inteleg parlamentarismul
foarte bine, chiar si daca il altoiesc pe cultura. Ce nu inteleg e tehnica
Puterii de a poza in Opozitie.
E o forma de natura sau o forma de cultura? E, desigur, o forma de
cultura dupa cum si fotografia e una. E, desigur, o forma de natura dupa
cum New York are parcuri frumoase. Intre cele doua incape morala,
morala, morala ghetarului. Si nicio gura de aer.

Lasă un comentariu