Langa codri, in Ardeal
Si in inima de tara
Plange satul meu natal,
Ca mai toti ai lui plecara.
Mandre case cu gradini,
Astazi par fantome mute;
Cresc in preajma lor ciulini,
Palamide si cucute.
Satul zace-ncremenit
Si fantanile-n camp seaca.
Multe merg spre un sfarsit,
Primaveri tot vin si pleaca.
Nu vezi fete si feciori
La petreceri populare,
Doar la sfinte sarbatori
Vin dragi oaspeti cu-ajutoare.
Vezi duminica, prin sat,
Tot batrane greu muncite,
Fost-au la cuminecat,
Toate negru primenite�
Buni sateni, pe veci, s-au dus
In ticsite cimitire,
Implorand pe Cel de Sus
Si-ajungand doar amintire.
Unii fost-au alungati
De ce "rosii� le impuse
Si ramas-au stramutati
Dar si valul greu se duse.
Sasii-n masa au plecat
In a lor strabuna tara.
Socialism lor li s-a dat,
Dar altceva ei visara.
Tot din sat au mai plecat
Tineri la invatatura.
Satul si l-au onorat
Si ca oameni de cultura�
Venetici vor stapani
Vatra noastra pustiita;
Ei si timpul "ne-or cinsti�
C-o uitare nesfarsita.