SAT NATAL (Elegie)

Langa codri, in Ardeal

Si in inima de tara

Plange satul meu natal,

Ca mai toti ai lui plecara.

Mandre case cu gradini,

Astazi par fantome mute;

Cresc in preajma lor ciulini,

Palamide si cucute.

Satul zace-ncremenit

Si fantanile-n camp seaca.

Multe merg spre un sfarsit,

Primaveri tot vin si pleaca.

Nu vezi fete si feciori

La petreceri populare,

Doar la sfinte sarbatori

Vin dragi oaspeti cu-ajutoare.

Vezi duminica, prin sat,

Tot batrane greu muncite,

Fost-au la cuminecat,

Toate negru primenite�

Buni sateni, pe veci, s-au dus

In ticsite cimitire,

Implorand pe Cel de Sus

Si-ajungand doar amintire.

Unii fost-au alungati

De ce "rosii� le impuse

Si ramas-au stramutati

Dar si valul greu se duse.

Sasii-n masa au plecat

In a lor strabuna tara.

Socialism lor li s-a dat,

Dar altceva ei visara.

Tot din sat au mai plecat

Tineri la invatatura.

Satul si l-au onorat

Si ca oameni de cultura�

Venetici vor stapani

Vatra noastra pustiita;

Ei si timpul "ne-or cinsti�

C-o uitare nesfarsita.

Lasă un comentariu