Motto: "Nu ne-o face de rusine niciodat al nost�trecut,
Nici in vremea care vine, nici in ceea de demult��
Ca picuri din lacrima timpului au trecut anii si veacurile peste aceste
meleaguri pana cand lumea sa auda de noi. Era anul 541 i.h. cand
regele persilor, DARIUS a lui Hystaspes, auzind de nepretuitele comori
ce se gaseau in aceste locuri a hotarat sa le supuna. Getii din Dobrogea
l-au tot hartuit pana cind l-au adus in locurile vroite de ei imputinandui
mereu din armata. Chinuita de foame si sete oastea lui a fost nevoita
sa se retraga, gustand din amarul infrangerii.
La fel a patit si neinvinsa armata persana condusa de ALEXANDRU
cel MARE, care la anul
336 i.h. a crezut ca va cuceri, fara nici o impotrivire, aceste frumoase
meleaguri A fost si el nevoit sa lase aceste locuri in seama stapanilor
lor, pentru ca prea darz si neinfricat era acest popor.
Si-a incercat norocul si regele macedonian LISIMACH, trac la origine,
care la anul 300 i.h. a fost si el umilit de marele get DROMIHETE ,cel
care l-a luat ostatec prima data pe fiul lui Lisimach, AGATOCLE, iar mai
apoi pe insusi Lisimach, dandu-le la amandoi o mare lectie de bunatate.
Toti cei care au tercut pe aicea au recunoscut ca acest mare, harnic
si rabdator popor nu poate fi invins niciodata, pentru ca el se crede
nemuritor, iar nemurirea lui vine din libertate.
Multi si viteji au fost regii nostri care au carmuit aceste neamuri:
OROLES, ROBOBOSTES,si altii pana la neasemuitul BUREBISTA, dacul
care la anul 82 i.h. uneste laolalta toate neamurile dimprejurul lui facand
ceea ce nimeni pana la el nu a mai facut si nu va mai face, DACIA
MARE. Hotarele sale ajungeau atunci de la Carpatii NORDICI la muntii
HAEMUS din Bulgaria si de la Campia Tisei pana la Bug. Si era
nevoie de unire pentru ca marele popor al Celtilor, neam mai de departe
cu noi, cuprindea deja in hotarele sale HISPANIA, BRITANIA, IRLANDA,
GALIA, ITALIA, PANONIA ajungand deja pana la hotarele noastre. Era
anul 60 i.h. cand capetenia celta BIATEC a incercat sa-l infranga pe
dacul Burebista dar fara succes, pierzand batalia ce si-o dorea
norocoasa. Burebista simtea insa ca pericolul va veni de aici inainte
din partea Romei , acolo unde cei trei mari generali ai timpului, CRASSUS,
POMPEI si CEZAR se unisera pentru a cuceri lumea. In timp Crassus
moare iar Pompei si Cezar se razboiesc intre ei. Burebista il sprijina pe
Pompei pentru ca stia cat de puternic este CEZAR. Pompei pierde
batalia iar Cezar va ajunge inparat.Primul sau gand a fost sa-l biruie pe
Burebista, dar in anul 44 i.h. cand se pregatea de razboi CEZAR moare
ucis miseleste de ai sai.La fel pateste si Burebista ucis de Tarbos
seful cetati Ziridava care se dorea rege. Dacia Mare se faramiteaza
in patru si apoi cinci parti. Cu greu Deceneu, marele sfetnic a lui
Burebista va mai tine acest neam sa nu dispara in furtuna vremurilor
de-atunci.Dupa moartea sa au urmat cativa mici regi viteji
COMOSICUS, CORILUS, SCORILO si DURAS, tatal marelui Decebal.
Toti au lasat porunca de la unul la altul a uni si reface in granitele
sale DACIA MARE, a acelui care a fost steau calauzitoare a neamului
dac, Burebista. Nu s-a reusit atunci pentru ca vremile erau prea mari
si vijelioase, iar ei prea mici pentru a le face fata. La asemenea vremi
trebuia un om pe masura, mare si hotarat in fapte, viteaz si neclintit in
fata primejdiilor, cumpatat si rabdator, bun si iertator ca sufletul acestui
neam. Zeii l-au ales atunci pe DECEBAL ca el sa ramana jertfelnicul
acestui neam ingloriat in piatra Columnei, pentru a vesnici urmasilor
istoria unei marete clipe de curaj si barbatie, care sa trezeasca peste
veacuri mandria ca prin vana noastra slaba mai curge inca sangele
nemuritorilor nostri stramosi daci.
