Deşi sunt un profan în ale milităriei, totuşi, în credinţa că mărturiile viitoare nu-mi vor aduce dezminţire, îţi răspund hotărât: Atât numărul şi calitatea trupelor aflătoare acolo la începutul luptei - în mare parte miliţieni, dispersaţi revizuiţi etc., regimente recrutate din Dobrogea sau Cadrilater, pline de turci şi de bulgari -, cât şi faptul că întăriturile nu erau încă terminate probează că noi nu ne-am aşteptat la un atac rapid şi violent al bulgarilor în acest punct.
În al doilea rând, trebuie să punem lipsa de… pregătire sufletească a ţăranilor, neobişnuinţa trupelor şi a ofiţerilor cu focul - mai ales cu artileria modernă a inamicului.
Mi-aş îngădui încă o reflecţie timidă. În după-amiaza zilei de 23 august, în ajunul căderii, era vădit şi pentru ochii unui profan că garnizoana nu mai poate ţine piept şi că oraşul va trebui să cază. Cu sacrificarea unei ariergărzi îndestulătoare, care să acopere trecerea în noaptea de 23 spre 24 august, s-ar fi putut salva, dacă nu restul trupelor, cel puţin tunurile rămase, caii, materialul şi o mare parte din proviziile care au căzut în mâna duşmanului. Nimic încă nu se poate afirma cu siguranţă deplină.
Ce a fost, s-a dus."
A fost doar începutul unui calvar al primei părţi a războiului dus de Armata Română.
În această perioadă de timp, şi în legătură cu operaţiile armatei româno-ruse din Dobrogea, se pregătea trecerea Dunării pe lângă Turtucaia, a unei alte armate - 5 divizii - române şi care trebuia să cadă în spatele duşmanului ce opera în Dobrogea. Câteva zile înainte de executarea acestei treceri, armata româno-rusă din Dobrogea a pornit ofensiva pentru a fixa trupele lui Mackensen pe poziţie, şi a obţinut un succes prin distrugerea aripii drepte compusă din bulgari, la Amzacea şi Topraisar, capturând 7 tunuri, peste 5.000 de arme, multe mitraliere, câteva mii de prizonieri şi producându-le mii de morţi.
Când s-a renunţat de către noi la trecerea peste Dunăre, la Flămânda, Mackensen şi-a început mai viguros ofensiva spre nord, în Dobrogea, şi a reuşit după sforţări şi pierderi enorme, să ocupe Constanţa, la 9 octombrie, adică la o lună şi jumătate după ocuparea Turtucaiei, iar la 11 octombrie, Cernavodă.
La începutul lunii noiembrie, când au sosit mai multe forţe ruseşti în ajutor, în Dobrogea, trupele române s-au retras toate în ţară, unde erau necesare contra pericolului reprezentat de presiunea mare exercitată de Falkenhayn. În Dobrogea au rămas, de la această dată, numai trupe ruseşti.
În Transilvania şi în Banat, trupele de acoperire după ce au fost întărite de efectivele mobilizate, conform planului iniţial, au ocupat obiectivele stabilite şi apoi au aşteptat rezultatul desfăşurării operaţiunilor în Dobrogea. Ele au ocupat: Orşova şi toată valea râului Cerna, tot bazinul Petroşanilor cu defileul Merişor până la ieşirea în şesul Haţegului, şi şesul Oltului dintre munţi şi Sibiu; Armata a II-a, de asemenea, mult slăbită prin detaşamentele care i-au fost luatepentru a fi trimise spre sud, ocupase Făgăraşul şi se apropia cu dreapta spre Sighişoara; Armata de nord, zdrobind orice rezistenţă inamică a înaintat pe Mureş şi pe Târnava, a ocupat ieşirea de vest a defileurilor munţilor din dreapta Oltului.
Aceasta a fost limita maximă până la care armatele noastre au pătruns în Transilvania.
Rămăşiţele trupelor inamice respinse de pe frontiera muntoasă s-au retras treptat, încercând să se regrupeze şi împreună cu ajutoarele ce le soseau din interiorul ţării şi de pe alte fronturi să formeze noi unităţi. Toate forţele austriece retrase de pe frontiera de vest a Moldovei, împreună cu trupele austro-ungare sosite aici, au format armata austro-ungară sub comanda generalului von Arz; cele de pe frontiera de nord a Munteniei, împreună cu trupele germane sosite în ajutor, au constituit Armata a IX-a germană sub comanda generalului Falkenhayn. Aceste trupe se organizau şi se grupau astfel: armata Arz, înspre Cluj; Armata lui Falkenhayn era la est de Arad. Din aceste regiuni, forţele inamice grupate şi mult superioare forţelor române se pregăteau să pornească o ofensivă puternică înspre est.
(va urma)
