RUGA PENTRU LIMBA ROMANA

Doamne, ce-ai facut atatea pentru raiu-ti de poveste

Unde neamuri nesfarsite dimpreuna vesnicesc,

Fa, de vrei, ca toti acestia sa vorbeasca romaneste

Ca nu-i limba mai frumoasa pe intinsul tau ceresc.

Are miere in cuvinte si e leac de pus la rana

Daca tii in al tau suflet tainuitele dureri,

Ea impaca si uneste, ce dezbina si destrama

Si e vorba indulcita la iubiri de primaveri.

Si-apoi, Doamne, rugi smerite ce �naltam la ceruri sus

Pline toate de nadejde pusa-n ultima speranta,

Doar in limba romaneasca au cuvantu-n jale uns

Cand cersim iertari spasite, la pacatele din viata.

Si-apoi doina cu aleanul, si-apoi dorul cu fiorul

Nu Tu pusu-le-ai, Marite, in cuvantul eminesc?

Inimi toate sa tresalte, insfinteasca-se cu dorul

Cand poetii vruti de tine romaneste glasuiesc?

N-ai pe bolta un Luceafar inroit cu alte stele

Care-n noapte lumineaza nesfarsitul Tau ceresc?

Si-apoi raiul fara margini, imbuibat cu toate cele

Nu e plin de noi, romanii, ce pe Tine te slavesc?

De-asta fa a noastra vorba toti pe-acolo s-o vorbeasca,

Ca e limba de Cazanii insfintita de dieci,

Si e veche ca Adamii din gradina cea lumeasca

Ce ne-ai dat-o sa o ducem, din-ceputuri pana-n veci.

Lasă un comentariu