Confesiunile batranului invatator

Distribuie pe:

Motto: "A te confesa nu inseamna sa spui tot ce gandesti,
ci sa gandesti tot ce spui si ce scrii�

"Am ramas cine am fost�, "Sunt scriitor maghiar si
patriot roman�. Cu aceste doua titluri ale scriitorului
HAJDU GY�Z�, in fruntea a doua articole publicate
in ziarul "Cuvantul liber�, din Targu-Mures (2009,
2011), imi incep si eu confesiunea mea de dascal, in
catalogul vietii mele.
N-as fi putut sa scriu aceasta marturie, daca
intamplarea ce va voi povesti nu s-ar fi intamplat
acum 50 de ani. O marturie sincera ce confirma cele
doua titluri. In vremea aceea, eu, impreuna cu sotia,
Lazar Aurelia, eram invatatori la Chinari, comuna
Santana de Mures, raionul Targu-Mures, Regiunea
Mures Autonoma Maghiara.
Numele meu nu-l mai scriu, sa vedem daca domnul
H.G. isi va mai aduce aminte. Copiez din jurnalul meu
fragmentul urmator. "Duminica, 5 mai 1963, sedinta
la Cercul literar la care participa membrii Cenaclului
�Liviu Rebreanu� din Targu-Mures.
Sedinta a fost deschisa de catre secretara
Cenaclului, doamna Sombariu. Domnul Virgil Ciurezu
a citit schita �Dealul saracului�. Dupa o jumatate de
ora a aparut Zeno Ghitulescu, presedintele cercului,
impreuna cu scriitorul maghiar H.G., redactor la
revista �Igaz Szo�.
In continuare, urmand ordinea de zi fixata, mi s-a
dat cuvantul si mie. Am citit povestirea �Vin berzele�
sau �Casa si cuibul�. Cand s-a apreciat lucrarea,
Z.G. n-a stiut unde s-o plaseze intre schita si povestire,
pe urma a calificat-o ca idilica, si pentru copii. H.G.
n-a fost de acord cu aprecierea lui Zeno Ghitulescu,
si-a laudat povestirea ca buna, cu semnificatii mai
adanci in orizontul copilariei. Atunci Zeno putin jenat
s-a referit la stilul meu poetic, curgator, si a vazut o
apropiere intre mine si Sadoveanu, apreciere ce mi s-a
parut cam exagerata, dar nu am comentat afirmatia.
In ce priveste poeziile citite, li s-au adus acuze
ca-s populare, usoare si nu emotioneaza. Hajdu Gy�zo
n-a fost nici aici intru totul de acord, gasind ca
poeziile citite au o intersectie intre poezia populara
si poezia culta. Fapt scos in evidenta si de poetul
Alexandru Andritoiu, venit de la Oradea (Revista
�Familia�). La sedinta Cercului a adaugat urmatoarele:
"Introducerea unor observatii inteligente,
poante, semnificatii etice, umoristice sau de alta
natura ridica poezia populara spre o literatura mai
buna, mai bogata.�
La sfarsitul sedintei s-au fixat materialele pentru
sezatoarea literara din 30 mai 1963, in cadrul filialei
Uniunii Scriitorilor din Targu-Mures si in colaborare
cu scriitori din Bucuresti, Cluj, Oradea. Mentionez ca
la sedintele Cenaclului veneau scriitori din Bucuresti
(Pop Simion, Nicolae Stoian, Mihai Gavril, Ilie
Constantin), de la Cluj (Ion Horea, Dumitru Mircea,
D.R. Popescu), iar de la revista �Igaz Szo� - Kovacs
Gy�rgy, Galfalvi Zsolt, Letay Lajos, care indrumau,
apreciau activitatea Cercului literar. Deci, era o
colaborare fructuoasa pe care dorim sa o continuam
si astazi: �Egyett-Impreuna�.
La sezatoarea literara au participat scriitorii
mentionati mai sus, o sala plina cu spectatori romani
si maghiari dornici sa afle progresele scrisului
romanesc in Regiunea Mures Autonoma Maghiara.
Eu am citit schita �Prajitura cu mac�. In momentele
umoristice spectatorii m-au aplaudat.
Am uitat sa spun ca, la finalul sedintei din 5 mai
1963, scriitorul H.G. s-a apropiat de mine, mi-a strans
mana si m-a invitat la el acasa, str. Babici, nr. 3, telefon
3106, sa-i fac o vizita, deoarece a mai auzit de mine,
mi-a citit reportajele si povestirile publicate in ziarul
�Steaua Rosie� din Targu-Mures. M-a ascultat si in
emisiunile de radio Targu-Mures. Eu eram foarte
multumit ca sunt apreciat ca invatator, ca un scrib in
scrierile mele, ca membru in Cenaclul literar "Liviu
Rebreanu� din Targu-Mures.
Anii au trecut, vizita nu s-a implinit, eu m-am mutat
la Lunca Muresului, judetul Alba, satul sotiei mele,
invatatoarea Lazar Aurelia, unde ati copilarit si
dumneavoastra, domnule Hajdu Gy�z�, si unde l-am
cunoscut pe tatal dumneavoastra, intr-o monografie
a scolii din Lunca Muresului, scrisa de mine, in buna
colaborare cu doi colegi maghiari, Dozsa Stefan si
Szabo Alexandru, precum si cu Stefan Cocu.
Traiesc acum, la varsta de 90 ani, a doua bucurie
ca, daca n-am avut norocul sa ne intalnim in casa
dumneavoastra din Targu-Mures, acum 50 de ani,
ne-am intalnit in scrierile noastre din 2013, caci scrisul
este a doua putere dupa cea a cuvantului, conform
perceptului biblic "La inceput a fost cuvantul��. A
doua putere dupa puterea lui Dumnezeu, scrisul,
cuvantul scris.
Nu pot sa incoronez aceasta confesiune, in final,
decat cu numele revistei dumneavoastra: "EGYUTT IMPREUNA�.

Cu dor si drag,

Lasă un comentariu