Mult prea "omenosul„ Soare

Era in a doua sambata a lunii august.
Anul 2013. Soarele dogoritor inrosea
cerul catre asfintit. Saracul, cata
zdroaba pe el! Se pregatea sa lumineze
alti Oameni si alte indepartate Tari! Si
mereu face acest diurn "serviciu�.
Dintr-un inceputurile facerii Cerului,
Apei, Pamantului si Oamenilor! Si nu-i
nici suparat si nici obosit!
Ne-ncalzeste in egala masura pe toti!
Si pe buni, si pe rai. Pe credinciosi, si
pe pacatosi. Deopotriva. Cata rabdare
si cata iertaciune are acest Sfant si
Cuminte Soare!! Imi este tare frica si
chiar teama sa-l intreb de mai poate,
sau nu. Si daca imi va raspunde ca
"da�, atunci am sa-l intreb: "dar, oare
pana cand, Marite Soare�!
Consultandu-se cu Stelele si Luna,
si vazandu-i zi de zi, ceas de ceas, clipa
de clipa pe neoamenii de-a acum, cat
sunt de rai si de pacatosi, bag seama ca
nu inca multa vreme! De-om mai trai, vom
vedea! Vrem-nu-vrem, de recunoastem
sau nu, cu totii ajungem, mai devreme
sau mai tarziu, sa cersim mila reala, sau
numai banuita, a lui Dumnezeu!

Ioan.vulcan@yahoo.ro

Lasă un comentariu