"... din mila lui Dumnezeu, principele crestin Mihai voivodul,
principele ereditar al intregii Tari Romanesti, domnul regatului
Transilvaniei, supremul guvernator si domn al Moldovei, domn al
unor parti din regatul Ungariei, premergatoriul si capitanul intregii
Crestinatati�. [Mihai Viteazul, 1 mai 1600, hrisov boerilor din Tara
Romaneasca, in "Documente�, vol. IV, Eudoxiu Hurmuzachi]
De ce am purces eu la drum lung, zi de vara pana-n seara, la peste
300 de kilometri de Targu-Mures? � ma intreaba unii cunoscuti, mai cu
seama neprieteni. Si nu ma feresc sa raspund!
"Ma dusei sa trec la Olt� - vorba cantecului - in miez de lunca strasnic
ascunsa de padure, la granita Teleormanului, ca sa ingenunchez la
sfintele moaste de la Manastirea Plaviceni (Alunis), ctitorita de Doamna
Stanca, sotia Viteazului Mihai, in vremi de restriste, urgisita si azi de o
nenorocita sarma electrica marginind, ilegal, mosia de vanatoare a
"mariei sale� Liviu Dragnea.
De ce am plecat departe, de bunavoie si nesilita de nimeni, pe banii
mei (desi invitata!), in zilele declarate de meteorologi drept cele mai
fierbinti ale anului? Fiindca eu imi asum tot ce fac si spun. Si, mai ales,
pentru ca eu chiar cred in ceea ce fac si spun. As adauga si ca, de
multa vreme, nu mai am asteptari, mai ales de la cei care, aflati, prin
jocul hazardului, in fruntea unor institutii stipendiate de Guvern, ori
din bani publici, uita ca se afla acolo pentru a veghea cu strasnicie la
pastrarea constiintei identitare a neamului, in conditiile aglutinantei
strategii a globalizarii.
Asadar, de ce m-am dus la Plaviceni? Din dragoste pentru Mihai
Viteazul, mai intai de toate. Si fiindca nimic nu e intamplator. Imi place
sa amintesc, de fiecare data cand am ocazia � fiindca nu mi-am uitat,
si nu-mi voi uita vreodata radacinile �, ca toti barbatii din familia
mea bucuresteana, pe linie paterna, au fost ofiteri de cariera.
Ca atare, am crescut intr-un mediu in care despre valorile
esentiale ale individului, la modul general, si ale ostasului
roman, in special, se vorbea in mod curent. Dar si despre Istoria
Romanilor si a Romaniei, care avea sa devina una dintre marile
mele pasiuni. Asa cum am precizat si la sfarsitul cartii
protosinghelului Teoctist Moldovanu, am trait mereu cu
obsesia ca blestemul dezunirii romanesti, despre care vorbea
adesea Vasile Parvan, nu se va risipi decat atunci cand fiinta
pamanteana a viteazului Domn Intregitor de tara - Mihai
Viteazul - se va aduna in aceeasi sfanta racla, binecuvantata
de haruiti "preoti cu crucea-n frunte�. Intre acestia, vrednic
de cinste, se afla parintele staret de la Plaviceni, Teoctist
Moldovanu. Elev de scoala militara (fiu si nepot de ofiteri),
tatal meu a invatat si la Manastirea Dealu � unde se afla capul
Voievodului �, si la Targu-Mures (Liceul Militar de aici aflandu-se,
la vremea aceea, in spatiul actualei Universitati de Medicina
si Farmacie � atat de jinduita, inclusiv datorita pozitiei sale
strategice, de ... unii-altii!).
M-am dus la Plaviceni si pentru a arcui noi "punti de
lumina� intre pamanturile romanesti si intre romanii "aici pe
veci stapani�, legand Muresul de Olt, caci... "Am luat sub
ocrotirea noastra pe locuitorii din Targu-Mures (se arata
intr-un document emis de domnitor, la Alba-Iulia, 3 noiembrie
1599) fiindca le cunoastem credinta aratata fata de noi�,
"capitanul intregii Crestinatati� inaltandu-si in Cetatea de
pe Maris o capela ortodoxa de rugaciune, astazi disparuta
cu desavarsire.
M-am dus la Plaviceni ca sa leg, o data mai mult, Muresul de
Olt, deoarece (si) in judetul Mures exista o localitate
Brancovenesti, insa numita astfel nu in amintirea martirului
domnitor Constantin Brancoveanu, ci nemurindu-l pe Sava
Brancovici, mitropolit ortodox al Ardealului (1656-1660; 16621680), persecutat religios de principele Transilvaniei, Mihai
Apafi I, si sanctificat de Biserica Ortodoxa Romana in anul
1955. La Brancovenesti s-au descoperit urmele unui castru
roman construit de imparatul Traian (pe platoul de la intrarea
dinspre nord-est in sat, permitand supravegherea Vaii
Muresului) si "Lupa Capitolina� (sec.II-III), iar dupa
distrugatoarea invazie tataro-mongola din anul 1241, din
pietrele castrului roman s-a ridicat o cetate feudala. Desi a
suferit multe transformari in decursul timpurilor, Castelul de la
Brancovenesti, ridicat intre 1557-1558, in stilul Renasterii
transilvanene, ni se infatiseaza si azi ca un amplu edificiu,
fortificat, intre anii 1599-1600, cu santuri proiectate de...
olteanul Sava Armasu. Mihai Viteazul si-a instalat aici, pentru
scurt timp, un corp de oaste, sub comanda credinciosului
sau armas Sava, care avea sa se dovedeasca si un arhitect
ingenios. Din nefericire, tocmai absenta ostirii comandate
de Sava (aflat, iata, la Brancovenesti, in acel moment) avea
sa cantareasca in batalia de la Miraslau (16-18 septembrie
1600, intre valahii condusi de domnitor - sprijiniti de secui - si
trupele austriece ale generalului italian Giorgio Basta sprijinite de sasi si de nobilimea din Transilvania), dezastruoasa
pentru Mihai.
Ironie a sortii, Castelul, de plan dreptunghiular, cu aripi
grupate in jurul curtii interioare de forma dreptunghiulara si
prevazut cu turnuri de colt, revendicat acum de urmasii grofilor
stapanitori ulterior, serveste drept... spital pentru copii cu
handicap. Drama/ blestemul continua, existand temerea
evacuarii nefericitilor pacienti. Ca fapt divers, tot aici se
gaseste si mormantul criminalului de razboi Wass Albert.
Am insistat nu intamplator asupra imaginii olteanului Sava
Armasul, om de incredere, ca si Moise Secuiul, al domnitorului
Mihai Viteazul, dovedindu-se un eficient strateg prin
fortificarea santurilor cetatii de la Brancovenesti, elemente
esentiale pentru siguranta edificiului, caci Sava Armasul va fi
si el un martir. Dupa ce Mihai Viteazul este infrant in batalia
de la Miraslau, Clujul se va razbuna pe orasele si locuitorii
loiali domnitorului. Aflat cu o solie, Baba Novac a fost arestat
de Dieta de la Cluj (formata din aristocratia maghiara) si
condamnat la moarte, impreuna cu preotul Saski. Ulterior
aceeasi soarta o vor avea si alti oameni ai lui Mihai Viteazul:
Ioan Szelestey, Armasul Sava, si un soldat al sau, un grec
"inima si sufletul lui Mihai Voda�. Pe 5 februarie 1601, ora 10
dimineata, Baba Novac si preotul Saski vor fi arsi pe rug. Dupa
executie, trupurile le vor expuse, trase in teapa, pe drumul
Feleacului, in fata Bastionului Croitorilor. In arhivele istorice
ale orasului exista inca notele privind cheltuielile facute.
Executia s-a savarsit in piata centrala a orasului (actuala Piata
Unirii), in prezenta autoritatilor, a nobililor si a generalului Giorgio
Basta (Gheorghe Basta, despre care unele izvoare spun ca ar
fi fost albanez), care urmarise executia de la fereastra unei
case din piata orasului, punandu-i apoi in teapa pe Drumul
Feleacului, pe locul numit azi Piata Baba Novac. Infrangerea
de la Miraslau a fost catastrofala, murind 4.000 dintre oamenii
lui Mihai. Una dintre cauzele infrangerii, pe langa lipsa banilor
si inferioritatea numerica a trupelor, ar fi fost, dupa parerea
cancelarului polon Ioan Zamoyski, faptul ca "domnului roman
i-au lipsit cele mai bune unitati pe care le avea: mercenarii lui
Baba Novac, oastea lui Udrea si oastea romana a lui Sava
Armasul si Radu Buzescu�.
La cateva luni dupa batalia de la Guruslau (3 august 1601),
Mihai Viteazul se intoarce biruitor la Cluj in fruntea armatei
sale, alaturi (totusi!!!!) de Basta si Mihail Sz�kely. Orasul se
va supune imediat, ingrozit de posibile represalii ale lui Mihai
dupa uciderea lui Novac. O parte dintre nobili au venit
cerand indurare, o parte au fugit de teama din oras. Afland
locul unde a fost tras in teapa, Mihai Viteazul va pune in
acel loc un steag, in amintirea bravului ostas si haiduc.
Peste secole, in fata Bastionului Croitorilor, Clujul a ridicat
in lumina, in 1975, superba statuie a lui Baba Novac, opera
a sculptorului Virgil Fulicea.
O statuie i se cuvine si Armasului Sava, viteaz si credincios
ostean al domnului Mihai. I-am sugerat aceasta idee
tanarului si atat de talentatului artist Aurelian Badulescu,
fiind convinsa ca va reusi sa-l aduca pe Sava la Plaviceni,
pentru a sta de straja, cu nestramutata sa loialitate,
Domnitorului, pana la capat.
Asadar, de ce "ma dusei sa trec la Olt�?
In zilele imediat urmatoare editiei a 2-a a "Puntilor de lumina�
(21 iunie a.c.), proiect pe care l-am initiat si il sustin la TarguMures, cu ajutorul unor prieteni de nadejde si de calitate
exceptionala, prietenul Miron Manega mi-a incredintat
manuscrisul cartii "Manastirea Plaviceni, importanta vatra
de spiritualitate�, frumoasa si demna de lauda lucrare de
licenta (datand din 2003, autorul pregatindu-si, in prezent,
doctoratul) a staretului Teoctist Moldovanu, pe care am
parcurs-o cu interes si incantare, si pe care, impreuna cu
scriitorul si editorul Dr. Nicolae Baciut, din mare dragoste fata
de Intregitor, ne-am hotarat s-o editam in inima Transilvaniei,
la Editura "Nico� din Targu-Mures. Am avut bucuria si onoarea
de a lansa public aceasta carte, acolo, acasa la ea, in prezenta
autorului, vorbind despre cine este el si ce face, despre noi, si
ce vrem, eu si prietenii mei buni: dr. Denisa Popovici, jurnalistul
Miron Manega, Aurelian (Auras) Badulescu, Ciprian Geapana,
si, in final, generalul Prof.Dr. Mircea Chelaru.
Stau si ma intreb daca, nu cumva, acolo, sus, in astre, sosirea
mea la Targu-Mures, in urma cu 37 de ani, a fost "proiectata�
tocmai pentru ca, intr-o zi frumoasa, sa ma aplec asupra
acestei carti a protosinghelului Teoctist Moldovanu.
Stau si ma intreb daca, nu cumva, "Puntile de lumina� pe
care le-am initiat si sustinut, in cadrul Colocviilor "Cuvantul
liber�, la geroasa "Apocalipsa� din 21 decembrie 2012, si in
ziua canicularului Solstitiu din 21 iunie 2013, sunt chiar trepte
pregatitoare pentru Lumina ce va veni. Caci va veni!
M-am aflat la Manastirea Plaviceni, alaturi de "preoti cu
crucea-n frunte� si sute de credinciosi veniti din toate
colturile tarii, in cea mai calduroasa zi a anului 2013, 9 august.
Si nu am simtit decat caldura inimilor. Si nu am simtit nici cea
mai mica durere, si nicio umbra de oboseala. Duhul
Intregitorului ne-a intarit. M-am aflat acolo, am atins racla
cu moastele si m-am cutremurat.
Pana si soarele parea a se fi domolit, de drag si de emotie,
zambind chipului de lut framantat in cuptoarele sufletului de
tanarul, minunatul Aurelian Badulescu si odihnind pe trupul
stejarului retezat. Splendida reprezentare a Domnitorului,
aceasta atat de profunda, in egala masura telurica si celesta,
compozitie a artistului! Sacru si profan, intr-o ingemanare
ideala. Tulburatoare in rezonanta sa imemoriala, acolo, atunci,
secunda de absolut a lirei trace a Orfeului din Voineasa, uriasul
(pe cat de subtire, ca un abur din pamanturi) cobzar-rapsod,
trubadur la "curtile dorului�, Ion Creteanu!
Doamne, cat de inzestrat este acest popor al meu! Puternic
si tenace este parintele staret Teoctist Moldovanu. Va
izbandi pana la capat, in nobila sa misiune, sunt convinsa,
poate si fiindca, de-acum, ii vom sta mai multi alaturi. Pentru
stradania sa, Liga pentru Unitatea Culturala a Romanilor de
Pretutindeni i-a conferit, acolo, la "locul faptei�, prin insusi
presedintele ei, domnul Prof. univ. Dr. H.C.Victor Craciun,
Medalia "Mihai Viteazul�.
Oricare va fi rezultatul analizei de laborator, asemenea
momente de solidaritate si comuniune romaneasca sunt
rarissime. Este un semn divin si acesta, cred eu. Fie-mi
ingaduit, in loc de alta incheiere, sa intreb si eu, retoric,
desigur: ce o sa facem, daca se va dovedi ca este trupul
Viteazului? Exista si un mormant al doamnei Teofana, mama
Domnitorului, de unde s-ar putea prevala esantioane pentru
proba ADN, ca sa nu tulburam capul de la Manastirea Dealu!
Asadar, ce vom face? Ne vom cutremura - daca a mai ramas
ceva bun in noi, si-atat?
Daca n-am stiut, cu 412 ani in urma, sa-i aparam viata, macar
acum, peste secole, sa-i aparam memoria! Macar atat merita,
si marele Intregitor, si Neamul romanesc, atat de urgisit si
dezbinat! Fiindca, asa cum spunea Mitropolitul Antonie
Plamadeala, "...a venit Mihai Viteazul, si a intrat in Bucuresti,
in Iasi, si in Alba-Iulia, si romanii au fost, din nou, una.�
