Stratul limbii romane (XI)
interogativ, -a, interogativi, -e, adj. care exprima o
interogare; intrebator, din fr. interrogatif.
Pronumele interogativ inlocuieste in intrebari
partiale � incompatibile cu raspunsul da sau nu un
cuvant (de obicei substantiv sau pronume) asteptat ca
raspuns. (Mioara Avram, Gramatica pentru toti, p. 139)
Idiomul cene (in romana contemporana cine)
continua in idiomul comun pe lat. qui(s)ne.
Ce are ca origine pe lat. quis (quid, quem).
Care provine din lat. qualis (pl. quales), sursa: Istoria
limbii romane, coordonator Al. Rosetti, p. 253) Ex. Quid
heri fecisti? (Ce ai facut ieri?); Quis fuit Cicero? (Cine
a fost Cicero?).
Reproducem un citat dintr-o varianta a baladei
Mesterul Manole. Intr-un dialog de neasemuita
expresie poetica este redata durerea mamei silite sa
se desparta de "hiutul� (fiutul) ei: "Drajilor zadarilor, /
Mesterilor marilor / Io-am gandit ca-i numa saga /
Pantru cat v-am fost de draga, / Dar daca va e-ntr-o
doara / Lasati-mi sanutu-afara / C-am un hiut mititel / Si
cine-o cota de iel? / Pa cap cine mi l-a la? / -Ploita cand a
ploua; - Pa cap cine mi l-a unge?/ - Ia omatu cand a ninje;
/ -Si cine l-a legana? / -Vantutu, cand a sufla�� (s.ns.)
Intalnim in textul reprodus (care intrece prin
nuantarea sentimentului matern, orice inchipuire
poetica) variante fonetice: drajilor (dragilor),
zadarilor (zidarilor), io (eu), numa (numai), pantru
(pentru), hiut (fiut), cota (cauta), iel (el); pa (pe), a
(va); unje (unge); ninje (ninge) a (va) dar si verbul a
la (a spala).
Simplimitatea e in text semnul harului!
Pronumele interogativ de cantitate cat (cata, cati,
cate, cator (G-D, pl.), continua lat. quantus (sursa:
Istoria limbii romane, p. 254)
In Dictionarul latin-roman este cuprins cuvantul
quot ca pronume cu sensul cati, cate.
Cand pronumele insotesc substantive, acordanduse cu acestea, devin adjective (exceptie
pronumele cine).
Ex.: "- Care jacheta?, intreaba ea aiurita, ca de pe
alta lume [�] � Taci!, striga crunt dl. Lefter� Pe cate
farfurii ai dat-o? � Care belete, boiarului? (s.ns.) (I.L.
Caragiale � Doua loturi).
In constructii exclamative, cuvintele ce si cat
primesc valori adverbiale, imprimand contextului un
sens superlativ: "Ce frumos era in cranguri,/Cand cu
ea m-am prins tovaras!/O poveste incantata/Care azi
e-ntunecata�/De unde esti revino iarasi,/Sa fim
singuri!� (Mihai Eminescu).
"Cat de frumoasa te-ai gatit, / Naturo, tu! Ca o
virgina, / Cu umblet drag, cu chip iubit! / As vrea sa
plang de fericit/ Ca simt suflarea ta divina,/ Ca pot sa
vad ce-ai plasmuit!� (George Cosbuc)
