Ne uitam in vitrine precum„ mata-n calendar!

Distribuie pe:

Privim, adeseori, in vitrine (galantare) si nu prea
intelegem decat un lucru: ca, din lipsa banilor,
produsele expuse ne sunt inaccesibile�
Dupa �89, politicienii au ignorat, in mod constant,
problemele alimentatiei. Stim insa ca, potrivit studiilor
sociologice si analizelor economice, circa jumatate
din bugetul gospodariei medii romanesti se duce pe
mancare, avand o pondere de 2-3 ori mai mare decat
media europeana; ca hrana poate fi deopotriva un
bun motiv pentru revolte sociale � in decembrie 1989
restrictiile de hrana au justificat o buna parte din
revolta de atunci.
Fata, insa, de acea perioada, dupa �89 si, mai ales,
incepand cu 2000-2001 mancarea a fost si ramane
unul dintre cele mai importante castiguri pe care
postcomunismul le-a adus in raport cu fostul regim
politic. Si datorita cresterii economice, in unele
perioade, s-a inregistrat o abundenta de produse,
care depaseste net cererea, dar, mai ales (si aicea-i
hiba!) capacitatea de plata a cetatenilor. In mod
paradoxal, inainte de �89 erau bani, dar lipseau
produsele, iar acum sunt produse alimentare (si nu
numai) berechet, dar nu prea sunt bani. Evident, cu
exceptiile de rigoare.
Acum, restrictiile la alimente (la alte produse) nu
mai vin "de sus� (de la conducerea de partid), pentru
asa-zisa plata a datoriilor externe, cum era inainte
de �89, ci ele se refera la preturi si venituri. Adica,
preturile sunt mari, iar veniturile, mici. Nu vom manca
cu totii, desigur, somon afumat norvegian pentru ca
nu ne permitem sa-l platim, dar simplul fapt ca el
exista in galantare (in unele, evident), te face mai�
relaxat, desi, fara bani, ramai� nemancat! C-asa-i
capitalismul (ca si sociliasmul), pentru unii muma,
pentru altii� ciuma. Cu produsele existente acum,
primii (cei cu doldora de bani) se satura de-a binelea,
iar ceilalti (marea majoritate), doar privindu-le!

Lasă un comentariu