Se intampla in Rasinarii Marginimii Sibiului

Adica, in asezarea natala a doi oameni de seama ai culturii romanesti:
poetul Octavian Goga (1881-1938) si filosoful Emil Cioran (1911-1995).
Primul a avut si are cel putin cinci "insemne�
locale care sa-i perpetueaze memoria peste
vremi si vremuri. Cu cinste si cu fala: CasaMemoriala-Muzeu a familiei sale,
Mormintele tatalui si mamei sale, Bustul
chipului sau, precum si numele dat vechii
scoli generale din sat si Caminului Cultural.
Numai filosofului Emil Cioran, ratacitor prin
lumea larga si odihnitor in pamant strain
parizian, nu-i gaseam insemnele obarsiei
rasinarene inscriptionate pe ulitele satului
sau natal. Doar un plapand "chip fugar�, in
pripa modelat in argila arsa in cuptor, asezat
in fata unei vechi casute parintesti.
Instrainata si ea altor neamuri indepartate.
Si, din pacate, putin voitoare! Din fericire, "miracolul aducerilor aminte�
s-a petrecut de curand, prin dezvelirea si sfintirea unui frumos si
impozant bust din bronz-aurit, creatie a sculptorului sibian Ioan Candea.
Tot atunci i-a fost atribuit titlul de "Cetatean de Onoare�, post-mortem.
Si n-a fost uitat, la implinirea varstei de 80 de ani de viata, bunul prieten
al rasinarenilor, academicianul-scriitor si critic literar Eugen Simion.
Acel eveniment avea sa-mi readuca in minte un fragment dintr-o
izbutita scriere elogioasa la adresa academiceanului sarbatorit de
rasinareni. Scriere aparuta in revista "Cultura�, purtand semnatura unui
talentat poet si fost confrate in ale gazetariei radiofonice, clujeanul
Horia Badescu: "Distins, protocolar, elegant, Eugen Simion este, poate,
cea mai senioriala personalitate a criticii romanesti contemporane�.
De ce "poate�, n-am prea inteles. Probabil ca sa nu-l supere pe Ion
Manolescu. Intamplator avea sa-mi apara in fata ochilor o mostra din
modestia marturisirilor scrise de domnul academicean. Bunaoara, cea
referitoare la varsta-i inaintata. A lui si a altora ca el. Astfel ca se
intreaba si-si raspunde exact asa: "Cum poate scapa individul de
maladia rusinoasa a batranetii? Intr-un singur fel, crud: sa nu incerce
sa fuga de ea. Evadarea intr-o alta varsta este catastrofala pentru ca
individul devine o victima sigura a deriziunii (n.a. luarea in ras, in
deradere). Nu are incotro: trebuie sa mizeze pe spirit. Chiar daca spiritul
il poate trada.�
Trist pentru cei in cauza. Si foarte adevarat, mai devreme sau mai
tarziu, pentru toti oamenii. De vreme ce ne-am nascut, suntem cu totii la
mila Celui de Sus! Cu atat mai mult atunci cand ajungem la anii inaintati
ai batranetii. Sanatosi sau bolnavi. Zdraveni sau nu, la minte si la trup!

ioan.vulcan@yahoo.ro

Lasă un comentariu