I-ati vazut? Sunt sigur ca i-ati vazut! Nemernicii dracului!
Abia morfolind cateva cuvinte romanesti, desi au avut
destul timp sa invete limba oficiala a Statului Roman, avand
in vedere anii lor, cei adunati in stransura aia de la Oradea
manifestau, zgomotos, unii aproape de turbare, pentru
autonomie. Autonomie teritoriala pe criterii etnice! Nu, nu cea
a asa-zisului Tinut Secuiesc, ci a Partium-ului. O alta autonomie
teritoriala in vestul Romaniei, formata din judetele (sau cu
parti din ele) Bihor, Satu Mare, Salaj. Lacomi, iredentistii,
revizionistii si extremistii unguri uita, cu desavarsire, ca sunt
cetateni ai Romaniei, tara in care ei si inaintemergatorii lor
s-au nascut, a carei paine alba si buna o mananca dumnealor
cu acele supradrepturi, ei considerandu-se mai egali ca altii.
Cu tarnacoapele separatiste, se dau acum la incropirea altei
autonomii, pe criterii etnice, in vestul tarii, acolo unde era un
segment al teritoriului romanesc dat Ungariei horthyste si
fasciste, prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, cutit in
inima Romaniei!
Vioara intai separatista, in fruntea contorasilor amintiti, cine,
oare, era? Acelasi raspopit T�k�s L�szlo, fost episcop de Piatra
Craiului, Iuda aia intriganta, antiromaneasca, cu acel latrat de
caine turbat, posedat de obsesiile inutile ale unei nostalgii in
vremurile pe care le traim, venind din alte timpuri demult
apuse. Gestul lui autonomist, al tuturor tutarilor din jurul lui,
fie ei membri ai Partidului Popular Maghiar din Transilvania,
ai UDMR, ai Partidului Civic Maghiar, al smucitilor membri ai
Tinerilor din cele 64 de Comitate (tot un drac!) constituie un
adanc dispret fata de Constitutie, fata de Romania si de
romani, fata de legile tarii. Totul, sub acea fata hada a urii
sumbre si desantate care-i imboldeste, cu cornite de drac,
purtand in carca visul imposibil al refacerii
Ungariei Mari. O iluzie!
Urcati in avionul cu o singura aripa, indivizii
tristei imagini a stransurii de la Oradea,
teleportati, din pacate, prin alte timpuri de
trista amintire, pacatuind impotriva Romaniei
Mari, faurite la 1 Decembrie 1918, care ar trebui,
si pentru ei, sa fie tara lor, deoarece s-au
nascut aici, in "hotarele sufletului romanesc�,
pe ei nu-i mai chinuie decat gandul altui rapt.
O intoarcere la anul 1940! Atat. Ruperea
Romaniei. Acesta-i visul lor!
Ei vor regionalizare! Dar nu orice fel de
regionalizare, ci una pe vointa, pe placul lor.
Au facut marsuri de protest, la Targu-Mures
fiind insotiti chiar de membri ai Garzii
Maghiare, veniti din Ungaria, tropaind pe
strazile muncipiului, pentru autonomia
teritoriala a asa-zisului Tinut Secuiesc! Ce
si-or fi spus ei, cu acea logica clocita in
cenusiul si griul ambitiilor lor separatiste?
Daca nu va reusi acea autonomie, a Tinutului
Secuiesc, in inima Romaniei, ce ne facem?
Croim alt plan, si-au spus, cu gandul la o alta
autonomie, dupa perfidia si creierul
Budapestei, la granita cu Ungaria! "Logica�?
Autonomia Partium-ului ar fi chiar la granita
cu vicleana vecina, dupa "modelul Kosovo�.
Adica, provincia albaneza care si-a declarat,
unilateral, independenta, la frontiera albaneza,
tocmai pe teritoriul nasterii statului sarb, la
Kosovo Polje ("Campia Mierlei�), cu gandul
alipirii, mai apoi, intr-un moment prielnic, la
o Albanie Mare. De ce nu ar fi profita si ei de
un moment prielnic al tulburarilor istoriei,
pentru o alipire a doritei Ungarii Mici la
Ungaria Mare?! Ei asta urmaresc! Cu acea
tenacitate demna de o cauza mai buna!
Sa nu uitam, apoi, de acea razbunare, de
fapt, un juramant, de dupa incheierea Tratatului
de Pace de la Trianon din 20 iunie 1920. Atunci,
in Parlamentul de la Budapesta a rasunat, intr-o
rabufnire sinonima cu explozia unei bombe:
"Nem! Nem! Soha!� ("Nu! Nu! Niciodata!�).
Spusele lui Horthy, amiralul de Balaton,
privind distrugerea Romaniei, "cel mai mare
dusman al Ungariei�, devenisera pentru ei
ceva sfant! Razbunare! � era cuvantul de
ordine. Iar cand Romania a ajuns in cumpana
cea mai grea, in anul 1940, hartuita din toate
partile, cu granitele sfartecate, si in est, si in
vest, si in nord, si in sud, Ungaria ne-a lovit
fara menajamente! Ce mai cereau autonomistii
de stransura (vreo 200, inmultiti cu 10 de presa
maghiara!) de la Oradea? Invatamant separat,
numai in limba ungureasca, intr-o Romanie
stat national unitar! Si, bineinteles, alte
supradrepturi racnite.
Sa te mai miri, oare, ca un pitarau, pe
numele Borsos Geza, clama, cu ceva vreme
in urma, cu acea caracteristica emfaza
nemeseasca, gugumania: "Scrierea secuiasca
(runica) este cea mai veche din lume!�?. O fi
auzit el, oare, despre "Tablele de la Tartaria�,
de aici, din Ardeal, scriere de peste 6.000 de
ani, mai veche decat cea sumeriana? Un
flaimuce se batea in piept, alunecand pe
rahatul ingamfarii, anuntand lumii ca "Adam
si Eva au fost unguri!�. Sa te mai mire, cumva,
tendintele naziste ale unui Krizsbai Imre,
vicepresedinte al CNS (Consiliul National
Secuiesc), care indraznea sa-si rosteasca gandul
ticalos astfel, tocmai in Biserica Reformata din
Miercurea Ciuc: "Va veni vremea in care pe
pamantul secuiesc vor trai numai secui!�? Totul
va fi posibil, din moment ce, in zilele lui decembrie
1989, romanii din Harghita si Covasna au fost,
pur si simplu, alungati, in tara lor, iar autoritatile
Statului Roman au asistat si asista la faradelege,
neputincioase! Amestecandu-l pe Dumnezeu in
ambitiile lui de doi forinti, acelasi Borsos Geza,
referindu-se la tablele bilingve, spunea: "Oare
cum rabda Dumnezeu si lemnul scrisul in limba
romana prin Harghita si Covasna?�. Am redat, intr-o
intoarcere in timp, aceste panseuri de Gaga,
tocmai pentru a patrunde in "logica� celor care,
indemnati de T�k�s L�szlo, ii urmeaza sfatul:
"Pentru obtinerea autonomiei, maghiarii trebuie
sa iasa in strada!�. Deci, nesupunere civica! Cu
arme sau fara arme? O intrebare voit naiva, cu
gandul la indemnul fostului ministru de Externe
al Ungariei si ambasador, Geza Jezsenszki:
"Secuii sa tina uscat praful de pusca!�.
Invadarea Transilvaniei, dupa Diktatul de la
Viena, din 30 august 1940, le staruie in minte
celor adunati, duminica trecuta, la Oradea, insotita
de amintirea venirii triumfale, a lui Horthy Miklos,
calare pe cal alb, in teritoriile cedate (ocupate)
atunci. Cu strigatul de asalt al "pasilor mici�, prin
care au obtinut, din 1990 incoace, atatea
supradrepturi, in postura pasarii separatiste care
mereu malai viseaza, autonomistii de Partium,
care mai viseaza si alte "autonomii locale� in
zonele Cluj-Mures, prin Bistrita-Nasaud - Salaj,
chiar si prin Arad, pentru a realiza, ca in anul 1940,
acel cutit in inima Romaniei, conteaza pe basica
asta tot mai umflata, prin grija parinteasca a
tuturor guvernarilor romanesti de pana acum.
Numai sa nu se uite, cumva, ca, odata si odata,
basica asta, a ambitiilor, privilegiilor si supradrepturilor,
tot mai umflata s-ar putea, precum
broasca din fabula, sa plesneasca intr-o zi, care
pentru ei numai buna nu va fi. Pentru ca si
rabdarea, toleranta asta romaneasca au limite, iar
bomba aceea cu efect intarziat s-ar putea sa le
explodeze in propriile maini!
Ne-am fi asteptat, dupa episodul autonomist de
la Oradea, la minima reactie a autoritatilor romane.
Liniste! Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu
are nici cea mai mica importanta ca etnocratia,
din 1990 incoace, a luat locul meritocratiei si al
democratiei reale. Cum nu are nicio importanta
pentru ei ca, pe langa un asa-zis Tinut Secuiesc,
care, de fapt, nu-i secuiesc, ci secuizat, acum
nesatuii astia ar mai vrea autonomie la margine
de Romanie. Maestrii scenariilor rocambolesti, un
fel de "canalii de uliti� ai unei Ciocioline versate,
fac ce vor ei, fara vreo opreliste, in tara surdomuta.
Intorcandu-se la apuse vremi, vazandu-se,
unii dintre ei, in postura jandarmului cu pene de
cocos, de pe timpul Diktatului de la Viena, vrandu-se
mereu in prim-planul prezentului politic, furtunos
si incert, posedati de un fanatism intolerant, in
rolul unor talibani, sperand rezultate prin
acumulare, viseaza la utopica Ungarie Mare.
Rataciti prin desertul "pasilor mici�, ei ne
provoaca mereu prin scenarii abracadabrante.
Numai sa nu uite ei, cumva, de noi, romanii, cei
nascuti aici "cu harta Daciei in palma�, si crescuti
pe brazda romaneasca, sub bolta cerului sub care
rasuna versul eminescian: "Si noi locului ne
tinem, / Cum am fost asa ramanem!�.
