Cultura si arta

Cununa celor staruitori in bine

"Dumnezeu va da viata vesnica celor ce, prin
staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea.�
(Rom. 2,7)

Potrivit invataturii noastre de credinta, staruinta
in bine este o virtute care consta in straduinta de a
pazi poruncile lui Dumnezeu, in rugaciune si in
impartasirea cu Sfintele Taine ale Bisericii. A starui
inseamna a insista in mod repetat. Substantivul
"staruinta� este intalnit in cateva randuri in Noul
Testament si anume la "staruinta in rugaciune� (F.A.
25,2), la "staruinta in bine� (Rom. 2,7), la "staruinta
in priveghere� (Efes. 6,18), la "staruinta in alergarea
cea duhovniceasca� (Rom. 12:1). Verbul "a starui�
este, de asemenea, intalnit in Noul Testament: "a
starui in rugaciune� (Col. 4, 2), "a starui in voia Lui
Dumnezeu� (Col. 4,12), "a starui in dragostea
frateasca� (Evr. 13:1).
Sfantul Nicolae Velimirovici spune ca viata de
toate zilele ne invata staruinta. Ostasul staruitor
castiga batalia; meseriasul staruitor isi desavarseste
indemanarea; preotul staruitor isi aduce pe calea
cea dreapta enoriasii; un rugator ajunge, prin
staruinta, la sfintenie; un artist staruitor arata
frumusetea lumii; un savant staruitor descopera
legile firii. Nu este zi lasata de bunul Dumnezeu in
care sa nu ni se spuna cata nevoie este de staruinta
in orice lucru. Staruinta este singura fapta buna de
care nu se indoieste nimeni, pe care o recomanda
oricine, ca in povestirea urmatoare:
"Odata, la Sfantul Ioan cel milostiv, Patriarhul
Alexandriei, a venit un dregator bogat, si a reusit
sa vada patul sfantului, care era acoperit cu o
patura proasta. Dupa ce s-a intors acasa, dregatorul
i-a trimis patriarhului o patura care costa multi
bani, rugandu-l sa se inveleasca cu ea. Nevrand
sa-l jigneasca pe dregator, patriarhul a luat patura
si s-a invelit cu ea, o singura noapte, zicandu-si:
�Vai, tie, ticaloase Ioane, ca te invelesti cu patura
de mult pret, pe cand fratii lui Hristos � saracii �
ingheata de ger! Cati oameni nu innopteaza fara
adapost impotriva vantului si a frigului, neavand
decat o amarata de rogojina sau niste zdrente! Nu,
ticaloase Ioane, ducand asemenea viata nu vei
primi Imparatia cea vesnica, ci vei auzi la fel ca
bogatul din Evanghelie: "Tu ai primit cele bune ale
tale in viata ta, pe cand saracii � cele rele�� (Lc.16, 25).
Si, indata ce s-a facut ziua, sfantul a trimis patura
spre vanzare la targ, ca din pretul ei sa cumpere
haine pentru saraci. Pe cand se vindea insa patura,
s-a intamplat sa treaca pe acolo dregatorul care
i-o daruise sfantului. Vazand ca e pusa in vanzare,
a cumparat-o si i-a trimis-o lui Ioan iarasi, rugandu-l sa
se acopere cu ea chiar el. Luand patura, sfantul a
trimis-o iarasi la targ sa fie vanduta. Dregatorul,
vazand ca patura este pusa in vanzare din nou, a
cumparat-o a doua oara si i-a trimis-o lui Ioan, cu
rugamintea sa se inveleasca chiar el cu ea. Ioan a
trimis patura la vanzare si a treia oara, dar
dregatorul, cumparand-o iar, a trimis-o la Ioan. Dupa
aceasta, Ioan a poruncit sa i se spuna dregatorului:
�Sa vedem care dintre noi va obosi cel dintai: eu
s-o vand sau tu s-o cumperi si sa mi-o dai din nou?�
Astfel, Sfantul Ioan a dobandit de la dregatorul
acela mult aur, pe care l-a si impartit saracilor�.
(Sursa: "Ortodoxia si problema banilor�, din cartea
"Scoala evlaviei�, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)
Sunt multi oameni a caror trecere prin lume poate fi
considerata un mare dar de la Dumnezeu. Prin viata si
faptele lor, acestia aduc slava lui Dumnezeu, preamarindu-i
numele si in acelasi timp Aproapelui, omului de langa
noi. Marele poet, publicist, si om politic roman Adrian
Paunescu, fiu credincios al Bisericii noastre, a fost un
astfel de om. Si am simtit nevoia sa scriu aceste randuri,
pentru ca, astazi, 20 iulie 2013, daca ar mai fi fost in viata,
ar fi implinit 70 de ani.
Despre un om atat de puternic, cum a fost Adrian
Paunescu, se pot spune multe, foarte multe chiar. Pentru
unele e prea devreme sau, poate, prea tarziu. De fiecare
data insa se va vorbi, sau gandi, numai cu admiratie. Nu
pentru a-l ridica in slavi, ci pentru a constata ce forta
uriasa a avut cand scria poezii, cand facea spectacole
uriase, cand descoperea tineri talentati si ii transforma
in artisti celebri. Multi talanti i-a daruit Dumnezeu acestui
mare om, cald si generos, pomenit mereu in timpul vietii
sale, dar si in rastimpul care a trecut din 5 noiembrie
2010, cand si-a incheiat pribegia si calatoria pamanteasca
si s-a dus inaintea nemitarnicului Judecator, spre
a da seama de cele ce a lucrat in viata.
Multe sunt lucrurile care il definesc categoric pe cel
mai prolific poet roman. Se cuvine sa marturisim, fara a
avea pretentia ca putem spune totul si ca intr-o zi n-am
mai putea adauga si altceva, ca omul acesta a facut in
timpul vietii mult bine oamenilor obisnuiti si impovarati
de suferintele si greutatile vietii, bolnavilor carora le-a
usurat si le-a purtat neputintele, oferindu-le generozitate
si neasteptand nimic in schimb. Toate aceste fapte bune
si toti acesti oameni care s-au bucurat de generozitatea
si omenia poetului sunt astazi avocati care depun
marturie inaintea lui Dumnezeu in favoarea lui si se roaga
ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos, biruitorul mortii si al
iadului, in iubirea Lui de oameni, sa treaca cu vederea
greselile si pacatele pe care, ca un om, le va fi savarsit
in aceasta viata, sa-i rasplateasca multele-i fapte bune,
dragostea pentru Biserica si pentru slujitorii ei,
atasamentul sau nedezmintit fata de Neamul romanesc
si valorile lui eterne, pe care le-a slujit cu dorinta de a le
lasa mostenire generatiilor viitoare. Aduc si eu acum, cu
recunostinta, marturia bunatatii si bunavointei sale fata
de lucrarea de sprijinire a Bisericii din Ardeal, prin zidirea
de biserici, a Catedralei din Targu-Mures, in mod special,
prin publicarea de calendare si carti bisericesti, prin
cultivarea simtamantului national si a valorilor stramosesti,
si-i multumesc pentru toate, pentru exemplul cel bun si
vorba plina de duh spusa cand si unde a trebuit.
Sunt oameni pe care nu-i putem uita niciodata. Raman
in gandurile, amintirile si rugaciunilor noastre mereu,
pana cand ne vom reintalni cu ei in Imparatia vesnicilor
bunatati. Unul dintre acestia este Adrian Paunescu,
catre care am privit, cat a fost in viata, cu admiratie
sfanta si pe care sunt mandru ca l-am cunoscut personal.
Un om cu minte multa si suflet mare. Un stalp, o coloana,
un om al lui Dumnezeu, de la care va primi rasplata pentru
osteneala despre care noi stim atat de putin.

Parintele GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures

Dor de
Adrian Paunescu

Din nou, romanii, in numele tau,

Se aduna in grupuri, facand terapie,

Antidot la viata ce-o traiesc,

Se incalzesc la flamboaianta-ti poezie.

Si spun povesti cu tine, amintiri,

Si versurile-ti steaguri de cuvinte,

Se flutura poeme printre oameni,

Of-uri de stins si de luat aminte.

De cand te-ai dus, le este tare dor,

Caci, fara tine, se simt tristi si goi

E-aici si Sfantul, cel numit Ilie,

Venind si el cu un buchet de ploi.

Poporul cel de jos sufera tare

Si tot intreaba daca i-ai uitat,

Le spun ca dedesubt nu umbla trenuri,

Postasii care sunt umbla ciudat.

Si ce mi-ai spus sa spun le-am spus,

Ca suferi si acolo pentru ei,

Sa caute poeme-n roua ierbii,

Si pe mormant, in flori de brebenei.

Tu ce mai faci in lumea unde esti,

Cum stai cu scrisul, ce te mai inspira?

Stiu ca hartia-ti este de pamant,

Din patru scanduri, una-ti este lira.

Am cautat alambicari savante,

Am tot umblat la bronzuri si la piatra,

Dar n-am gasit pentru un chip al tau,

Materie atemporala si nimbata.

De-aceea-n luna lui Cuptor am dezvelit,

Statuia ta, direct in minereu,

Am tras de sfoara, panza a cazut,

In piata mare a sufletului meu.

RAZVAN DUCAN

Amintiri, amintiri

Zapezile

m-au coplesit

cu amintirile

copilariei.

Trecut-am

prin troiene

de vise adunate

la cumpana anilor.

S-apoi, incet-incet,

limpezimea cerului

m-a strafulgerat.

Vai, iarasi amintirile!

Amintiri, amintiri

trecute prin mireasma

florilor de mai.

Albe, albe�

ianuarie, 2012

Taram de taina

Thessaloniki,

taram de taina,

de istorie philipica

in stravechea

Macedonie.

Thessaloniki

lui Demetrios

cel Sfant.

Thessaloniki,

poarta

a lumii fascinante.

Leptokaria, 2009
DORIN BORDA

Panegiric emotional �
implinire (III)

FAMILIA TENE

Al. Florin Tene, membru corespondent al
Academiei Romano-Americane, prezent de
peste 55 de ani in domeniul creatiei literare,
promotor cultural, autor a peste 50 de carti si
a peste 6.000 de articole de critica literara,
eseuri, analize economice, reportaje, interviuri
si anchete sociale, poseda diploma de
jurnalist international, presedintele Ligii
Scriitorilor Romani (din 2006), cu 30 de filiale
in tara si strainatate. "Liga Scriitorilor Romani,
de expresie romana de pretutindeni, s-a
nascut din dorinta de a largi paleta de
cuprindere a scriitorilor de expresie romana
de pretutindeni, de a-i coopta intr-o organizatie profesionala, si de a
democratiza miscarea scriitoriceasca de expresie romana�. Motto-ul sau:
"Omul este una dintre fapturile care se alcatuiesc cel mai incet si care
trec cel mai repede� (dupa Monseniorul Vladimir Ghika).
Ca romancier, isi propune a realiza "o saga a sfarsitului veacului
romanesc al douazecilea, cu prelungirile sale in mileniul 3�.
Ca poet, "se joaca frumos, mai ales de-adevaratelea, ca un copil
septuagenar care s-a intepat cu toti maciesii tineretii, cautand-o pe
frumoasa ascunsa in hlamida marii (calcaiul Afroditei), imprevizibila
faptura de ape, vulnerabila, care aduna, minutios, toate comorile
sufletului: iubiri, visari, dorinte, sperante, aruncandu-le apoi pe tarm... �
(Mariana Cristescu), doamna nefiind alta decat micuta muza de o viata,
Titina Nica Tene, sotia sa, si ea poeta inzestrata cu har (autoare a mai
multor volume), mama a tinerilor: Florin, specialist in imagine de
televiziune, si Ionut, doctor in istorie si master in drept, scriitor, cu 16
carti publicate, fondator al ziarului "Napoca News�.
Florin Tene scrie: "Poetii nu mor niciodata, / Ci doar/ isi odihnesc
zborul/ intre clipa ce vine si visul amar/ potolind focul din case si luna/ cu
dorul, arzand totdeauna/ cu rost.�
Iar "Poezia doamnei Titina are, cum este si natural, un specific propriu,
de fapt acea lege pe care o pronunta clasicul B.P. Hasdeu, asemuind
literatura cu o campie unde e loc suficient pentru fiecare floare, cu
mirosul si culorile ei. Deci, al fiecarui talent ce va aparea pe campia
literaturii romane. Asemenea stelelor a caror lumina lumineaza cerul
universal� (Ioan Miclau � Australia).
Originala, in cele sapte volume de versuri si proza, poeta Titina Nica
Tene ne-a transmis prin versuri "sensibilitatea si finetea sa�. Totusi,
"poeta este discreta si enigmatica� (Diana Dragan).
"Fericirea nu e peste mari,/ nici de sus sa n-o astepti mereu/ea e aici,
in lucrurile simple/ care zilnic sunt in jurul tau�.

Profesor PETRE CURTICAPEAN

Discurs sustinut in ziua de 21 iunie 2013,
in cadrul editiei a II-a a Colocviilor "Punti de lumina�.

(va urma)

Lasă un comentariu