Desi se aratau in continuare revendicativi fata de Statul
roman, majoritatea conducatorilor maghiari erau foarte
multumiti de termenii Acordului din 17 ianuarie 1939, il
concepeau ca pe o treapta cucerita in drumul catre telul
final - refacerea Ungariei Mari. Pe de o parte se realizase
si fusese recunoscuta de catre Stat, unitatea de
conducere politica, pe care pana atunci maghiarii nu o
avusesera; pe de alta parte, li s-au recunoscut oficial
drepturi colective, nu numai in materie culturala,
economica si sociala, dar si in materie politica, prin crearea
Sectiei Maghiare in cadrul FRN. Presa ungureasca din
Romania sublinia cu mare satisfactie aceste succese:
infiintarea unui singur organism politic, putand sa sustina
mai bine revendicarile; acceptarea ideii ca minoritatea
maghiara trebuie tratata ca o comunitate, ca o unitate
etnica, cu drepturi colective. ("Brassoi L�pok� din 23
ianuarie 1939; "Hirlap�, Arad, din 26 ianuarie 1939) "Keleti
Ujs�g�, Cluj, din 22 ianuarie 1939).
La doar un an, minoritatea maghiara s-a dovedit ca a
ramas dusmanul cel mal inversunat al Statului national
unitar roman.
In perioada comunista, dezideratul maximal al
maghiarilor a ramas acelasi - infaptuirea Ungariei Mari.
Pregateau atingerea lui prin cereri mai mici, fiecare
constituindu-se intr-o treapta spre telul final. De partea
cealalta, s-a pastrat si credinta conducatorilor Romaniei,
de data aceasta comunisti, ca acceptand o parte din
cererile ungurilor, acestia vor deveni fideli cetateni ai tarii.
Si, la fel ca in perioada interbelica, se inselau, sperand sa
lichideze permanenta nemultumire a minoritatii maghiare
privind situatia ei in cadrul Statului roman; sa lichideze
permanentele amenintari cu para la Moscova, privind
aceeasi tema, ale conducerii Ungariei; sa dea o noua
dovada stapanilor de la Kremlin ca le urmeaza intru totul
politica, inclusiv in problema nationala (conducerea
Partidului Muncitoresc Roman a hotarat sa accepte telul
minimal al ungurilor), crearea unei regiuni aparte a
acestora. Faptul s-a petrecut in contextul legiferarii noii
impartiri administrativ-teritoriale, actiune ce a cunoscut mai
multe etape incepand din 1948. Se implanta modelul sovietic:
in locul judetelor erau create regiuni si raioane, iar in locul
primariilor, sfaturi populare. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie
1950 ("Buletinul Oficial�, I, nr.77/8 septembrie 1950, p. 7-8) ,
Romania era impartita in 28 de regiuni (art. 9); teritoriul
Transilvaniei de Nord-Est, fost sub ocupatie horthysta, intra
in regiunile: Baia Mare (cu centrul la Baia Mare); Bihor
(centrul la Oradea); Cluj (centrul la Cluj), Mures (centrul la
Targu-Mures); Rodna (centrul la Bistrita); Stalin (centrul la
Orasul Stalin, Brasov). Ultima regiune cuprindea si teritorii
ce depaseau Transilvania de Nord-Est. Urmatoarea etapa,
din 1952, a modificarii impartirii administrativ-teritoriale, va
aduce si crearea unei Regiuni Autonome Maghiare.
Ca sa fie pe deplin in viziunea Moscovei, Gheorghe
Gheorghiu-Dej a cerut, la 23 iulie 1951, chiar unora dintre
consilierii sovietici de la Bucuresti � P. Arhipov si P. Tumanov �
sa alcatuiasca planul viitoarei regiuni. Cu acceptiunea
URSS, cei doi consilieri au indicat configuratia viitoarei
regiuni. Astfel s-a ajuns la introducerea crearii Regiunii
Autonome Maghiare in dezbaterile pentru modificarea
Constitutiei din 1952. In context, s-a propus si denumirea de
Regiunea Secuiasca Autonoma.
Pentru a indica "democratismul� noii impartiri administrativteritoriale, s-a organizat o dezbatere populara.
Procesele verbale incheiate in timpul adunarilor din
localitatile care urmau a intra in cadrul Regiunii Autonome
Maghiare indica faptul ca ungurii, desi se aratau multumiti,
nu considerau incheiate cererile lor fata de Statul roman.
In plus, doreau o republica secuiasca, un guvern separat
maghiar; o armata maghiara; un coridor de unire cu Ungaria;
moneda proprie; drapel propriu, format din steagul Ungariei,
pe care sa fie amplasata stema Romaniei; justitia si
administratia sa foloseasca numai limba maghiara. Asadar,
pentru unguri problema nu era incheiata: RAM trebuie sa
fie numai o etapa catre un stat Independent.
(va urma)
