Lansare de carte
,,Scara spre mantuire„

Joi, 30 mai, incepand cu ora 17, la
Casa de cultura din Ludus, va avea loc
lansarea cartii ,,Scara spre mantuire�,
de Ana Pandrea, aparuta, intr-o forma
grafica de exceptie, la Editura MEGA
Cluj-Napoca.
,,Poeziile din volumul profesoarei
Ana Pandrea - dupa umila mea parere pot face parte din acest arsenal, pot
misca si cizela suflete si caractere�,
sustinea prof. Edita Nagy in ,,Ganduri
de introducere�. Domnia sa adauga:
,,Chiar daca nu pot fi intru totul de
acord cu celebra profetie a lui Andre
Malraux - "Secolul XXI va fi religios,
sau nu va fi deloc�, totusi, cred ca
umanitatea secolului nostru trebuie sa gaseasca un model exemplar
de om. Mai cred ca evolutia societatii este inscrisa intr-un plan divin de
inaltare spirituala, astfel incat societatea sa devina cu adevarat
religioasa, daca... si omul doreste si munceste in acest scop. Prin urmare,
aceste cuvinte pline de intelepciune ale lui Malraux reprezinta si un
indemn la meditatie, atat la nivel social, cat si la nivel individual, prin
proiectarea actiunilor proprii pe termen scurt, mediu si lung. Ma gandesc
acum, in primul rand, la rolul educatiei, la educatia ca preocupare
formativa a omului. In faza actuala a societatii noastre, a secolului al
XXl-lea, cred ca educatia, atat a individului, cat si a grupurilor sociale a
devenit - macar pentru acest motiv - cruciala. Mai mult ca oricand,
toate dimensiunile cunoasterii, care se formeaza prin scoala sau prin
educatia permanenta a adultilor, vor trebui sa-si gaseasca ratiunea in
cunoasterea si trairea fiintei supreme, care este Dumnezeu.
Majoritatea specialistilor in pedagogie admit ca educatia este de
cel putin trei tipuri: profesionala, spirituala si, in final, religioasa. Eu as
spune ca educatia ar trebui sa fie in
primul rand religioasa, in sensul cultivarii
darurilor date de Dumnezeu in
beneficiul tuturor, daruind bucurie,
frumusete, intelepciune, speranta si
credinta. Cred cu tarie ca sensul
educatiei este acela de a inalta spiritual,
insa acest lucru nu este posibil fara
o educatie morala. Fara principii morale,
educatia pierde din vedere menirea sa,
aceea de a darui permanent celorlalti
tot ce este mai bun in noi. Educatia
trebuie tot mai mult inteleasa, in dimensiunea
educatiei permanente, ca un
proces educativ, care nu se incheie
odata cu plecarea de pe bancile scolii.
Iar curricula si metodele educationale,
in special in cazul educatiei adultilor, pot
fi si mai variate, atractive si flexibile.
Acceptand aceste considerente,
acceptam implicit ca si poezia poate face parte din arsenalul instrumental
al educatiei, in general, si al educatiei moral-religioase in particular�.
"Nu cred ca exista crestin care, macar o singura data in viata, sa nu
fi dorit sa ajunga in Israel pentru a parcurge drumurile acestei tari in
cautarea celor mai semnificative locuri sfinte. Printre cei care au reusit
sa-si transforme visul in realitate, am fost si eu. Din ceea ce am acumulat
acolo, am impartit cu mare drag cu cititorii unor reviste si ziare la
momentul potrivit... Am fost pe Muntele Fericirilor, locul in care
Mantuitorul a rostit cele noua fericiri. Am calcat pe locul unde Iisus ne-a
invatat cum sa ne rugam, cum sa postim, cum sa facem milostenie... Si
tot acolo i-a invatat pe crestini Rugaciunea Tatal Nostru. Am fost pe
Campul Pastorilor, in Betleem, la Lida, la Hozeva, la Marea Moarta, la
Zidul Plangerii, la Cana Galileei, pe Muntele Tabor, in Gradina Ghetsimani,
am intrat in raul Iordan. Am fost la Ierihon, unde parca l-am auzit pe
Iisus spunandu-i lui Zaheu sa coboare din Dudul aflat in imaginea din
fotografia in care ma aflu, am parcurs Via Dolorosa (Drumul Crucii),
facand cuvenitele opriri la toate cele 14 popasuri stabilite de traditia
Bisericii din Ierusalim, la Mormantul Maicii Domnului etc... Doamne,
iti multumesc pentru ca acolo am inteles mai bine ce inseamna
crestin smerit si devotat, ce inseamna sa-ti schimbi inima, sa devii
mai bun, mai iubitor, mai rabdator cu semenii... iti multumesc
Maicuta Preacurata si Binecuvantata, pentru ca mi-ai fost aproape
la nevoie si pentru ca m-ai primit acolo, in locurile in care ai trait
alaturi de fiul Tau!...�, sustinea autoarea. Totodata, domnia sa
adauga: ,,Dedic aceasta carte memoriei tatalui meu, familiei mele
si acelora care, citind-o, vor rezona sufleteste cu mine�.

Lasă un comentariu