În timpul vieții, Sfântul Arhanghel Mihail se roagă pentru noi, ne ocrotește de cel viclean. După moarte, se spune că tot el poartă sufletele pe lumea cealaltă spre cer, păzindu-le de ucigă-l-crucea, care le pândește să le ia la sine. Să vă spun o poveste despre Sfântul Arhanghel Mihail. Se zice că Sfântul a botezat copilul unui om sărac, căci omul spunea: „Pe Sfântul Arhanghel îl vreau nănaș, căci el e drept: ia la rând sufletele, pe sărac ca și pe bogat, pe cioban ca și pe împărat". Sfântul i-a botezat copilul, apoi, văzând cât e de sărac, i-a spus într-o zi:
- Fiindcă ești sărac din cale-afară, am să-ți dau un dar - să te faci doctor și să te pricopsești.
- Cum să mă fac doctor, când eu nici nu știu carte?, a întrebat omul.
- Ține sticla asta. Te duci la bolnav și dacă mă vezi prin sticlă că stau la capul bolnavului, să știi că moare. La care nu mă vezi, dă-i orice fel de doctorii, că se îndreaptă.
Omul așa a făcut. În vreo trei ani, a strâns foarte multă avere. Într-o zi, și-a adus aminte de binefăcătorul său și s-a dus cu plocon la Sfântul Arhanghel, a cărui locuință era ascunsă într-o vale. Acolo, casa plină de lumânări, mai lungi sau mai scurte, care ardeau.
- Ce sunt astea?
- Ce să fie? Zilele oamenilor. Arată cât mai au de trăit oamenii.
- Și a cui e lumânarea aceea, cea mai lungă dintre toate?
- A finului meu, copilul tău.
- Și a mea care e?
- Uite aia, care mai are puțin de tot! Du-te, spală-te, pregătește-te, căci vei muri în curând!
În zadar s-a rugat de el omul, să-l mai lase, dar nu a reușit. Neînduplecat, Sfântul Arhanghel i-a luat sufletul la vremea cuvenită.
Apărut la Editura „Nico", volumul „Mi-a bătut Domnul la poartă" se găsește la Catedrala Mare
