Se întâmpla la Curtea Imperială de la Viena

Uneori, o întâmplare aparent banală, însă purtătoare a unui sâmbure de adevăr, poate avea darul de a se transforma într-o pitorească poveste romanțată, iar mai târziu, într-o veche și atractivă legendă. Este și cazul unei întâmplări petrecute la Curtea Imperială de la Viena, capitala Austriei.

La unul dintre numeroasele banchete, printre invitații Împărătesei Maria Tereza (3 mai 1717-5 nov.1780) și ai Împăratului Franz I Stephan se afla și tânărul sas transilvănean Samuel Brukenthal. Și cum vestita Împărăteasă avea metehne și capricii din belșug, la un moment dat, în timpul recepției oficiale, anticipată de o profundă liniște, se aude zgomotul puternic al „unui lăsat de aer". Rușinați, nedumeriți și fâstâciți în egală măsură, invitații din preajma împărătesei se uitară unul la altul, întrebători, și acuzatori, ca și când ar vrea să dea vina unul pe altul. Cu toții știind că vinovatul de acel zgomot fiziologic și al firii umane era însăși Împărăteasa! Dintre toți cei prezenți, doar unul singur dintre invitați are „fericita" și riscanta inspirație să își asume greaua și rușinoasa povară. Iar acela va fi tânărul și chipeșul transilvănean Brukenthal. El își va cere scuzele de rigoare față de Împărăteasă și de invitații ei. Garda de corp a Palatului Hofburg fiind gata-gata să-l aresteze pe musafirul obraznic și nesimțit. Va interveni, însă, prompt adevăratul vinovat. Adică, Împărăteasa. Cea care, mai apoi, cât va dura banchetul și balul imperial l-a ținut în preajma ei pe tânărul sas. Împărăteasa, nu numai că nu i-a uitat gestul și numele, dar l-a înaintat la gradul nobiliar de „von", fiind la sași, austrieci și nemți egal cu cel de baron; la unguri, maghiari și secui egal cu cel de grof, la românii ardeleni bogați cu cel de boier, iar la cei din Muntenia și Moldova cu cel de moșier. De asemenea, l-a onorat cu încă multe alte înalte titluri nobiliare, dar și cu averi considerabil de mari în Transilvania, constând din întinse pământuri arabile, pășuni, păduri și sate, situate între valea Hârtibaciului și cele ale râurilor Olt și Târnava Mare. Pentru ca la scurtă vreme să-l înainteze la gradul de Guvernator al Transilvaniei, funcție pe care o va exercita vreme de zece ani, între 1777-1787, și de conslier intim al Împărătesei. Perioadă care coincide cu înnăbușirea răscoalei țăranilor iobagi din Munții Apuseni, de la 1784, condusă de Horia, Cloșca și Crișan. Tot de numele lui și al familiei sale se leagă și înființarea vestitului muzeu care dăinuie de peste două secole în Palatul Baroc din Piața Mare Medievală a Sibiului.

O astfel de întâmplare, ca și multe altele de acest fel, petrecute în acele timpuri îndepărtate, fac deliciul „bârfelor" din timpul balurilor, pe care le găzduiește, în fiecare miez de toamnă, Palatul din Avrig, reședința de vară a familiei baronului Samuel von Brukenthal. Viitorul baron fiind cel de-al șaselea și ultimul copil al soților Susana și Michael Brekner, pe acea vreme jude regal, originari din satul Nocrich, așezat pe valea Hârtibaciului, între Sibiu și Agnita.

Notă: Respectivul Guvernator a trăit între anii 1721-1803, iar ambianța tomnatică a repetatelor „Festivaluri ale Barocului Transilvan" de la Avrig sunt întregite de farmecul deosebit al peisajului unui parc dendrologic, ca și de semeția Munților Făgăraș și de spectaculoasele fântâni curgătoare și roduri florale dispuse în trepte. Atmosfera muzicală fiind deschisă de cornul de vânătoare, urmată de melodioasele și liniștitoarele instrumente de epocă, între care clavecinul, lăuta și harpa.

Lasă un comentariu