Victoria lui Klaus Johannis a fost o certitudine, încă din noaptea de 16 spre 17 noiembrie.
Iată, la această oră a dimineții de 17 noiembrie, când scriu aceste rânduri, rezultatele parțiale, dar aproape finale, arată o diferență de aproape 10 procente, adică peste un milion de voturi mai multe, pro Johannis.
Uff, trebuie să plec în oraș, chiar acum când la TV iar se anunță „în scurt timp", o nouă modificare de scor electoral!
Tocmai s-a-ncheiat o repriză de ploaie. În pauza dintre reprize pornesc și eu de-acasă.
Trec pe lângă ghena de gunoi de lângă bloc. Aud o voce ca din butoi, înfundată. Totuși, se simte că e o voce tânără de copil. Aud vocea, dar nu văd copilul! Mă apropii de container.
Chiar când sunt la un pas de „voce", răsare din container un cap de fetiță, să fi avut 10 ani. O claie de păr slinos încadrează o față cănită, ca de miner ieșit din șut.
Vorbește la telefonul mobil: păi, ce să fac, e cazu' să-mi iau și eu niște pantofi, că uite, plouă afară, mâine-poimâine vine iarna, și eu, în șlapi!
Vorbea cu vocea de copil, dar, în visul ei cu ochii deschiși, împrumutase aerele unei domnișoare-dive care a ieșit la shopping prin magazinele unor firme trendy.
În vreme ce vorbește la telefon, cealaltă mână cotrobăie în mormanul de gunoi și scoate pe rând, „la vedere", resturi menajere, cutii, haine.
Vorbește în continuare, dar trece în revistă și „marfa". Nu e mulțumită. O aruncă înapoi. Nu mâncare caută ea, acum, ci pantofi.
Am plecat mai departe, n-am mai avut puterea să privesc această scenă!
Ajung în stația de autobuz. E ceva lume. Rar, câte un om stingher. Cei mai mulți sunt strânși în bisericuțe de câte 3, 4, 5 persoane. În toate grupurile se comentează alegerile.
Domnule, nu se poate, Ponta a fost trădat! Careva din partidulețele aliate i-a făcut felul! Avea toate cărțile câștigătoare în mână și l-a bătut măr sasu'!
Vine replica: o fi avut el cărți bune, da' sasu' a avut asu' câștigător! Și nu l-a ținut în mânecă! A fost la vedere! Asu' lu' sasu' a fost votul diasporei, la care s-au alăturat și votanți de-ai lu' Ponta din turul I și nehotărâții. Plus ungurii.
Un domn cu aer de distins intelectual accentuează: cele câteva sute de mii de votanți români de-afară au influențat rezultatul alegerilor nu atât cantitativ, cât calitativ psiho-mobilizator; peripețiile din primul tur de pe la ambasade, continuarea lor în turul II, au creat în țară un mic cutremur de conștiință printre votanții (încă) nehotărâți.
Un altul îi dă replica: nu, domnule, asu' lu' sasu' a fost bunul lui simț, de ardelean cumpătat, limbajul civilizat, gândirea mai înceată, e drept, dar mai sănătoasă; Ponta s-a bătut singur, că a fost obraznic, după ce că are la el în partid vreo treizeci și nu mai știu câți de corupți, că se apucase și Johanis să-i numere…
Vine replica: lasă domn'le, că nici cu Johannis nu mi-e rușine!; păi, nu vezi cu cin' s-a-mpretenit? Cu alde Blaga, Predoiu, MRU!; ăștia o să ne taie iar pensiile!; nu ne-a fost de-nvățare de minte o dată cu ei la putere, uite că vin iar, să conducă!; plus că neamțu' e omu' lu Merkel, și ce crezi, că nemții uită că i-am trădat și ne-am dat cu rușii în `44? Stai să vezi cât e de liber și de independent sasu' față de peneliști și de foștii și actualii băsiști, și, poate, chiar față de Băsescu; ca să nu mai vorbim de unguri care nu degeaba au votat cu un neamț; da' ce, crezi că Ponta îi lăsa fără ciolan pe unguri, dacă câștiga?
Un tânăr de vreo 20 de ani, iese din izolare și se adresează „bătrânilor": și noi, feisbuciștii suntem, într-un fel, asu' lu' sasu', pentru că am contribuit la victoria lui Johanis cu campania de pe site, cu filmulețele din diaspora!
„Dezbaterile" ar mai fi continuat, dar 5-ul intră în stație. Un domn mai în vârstă concluzionează: apăi, no, dragilor, că e Ponta, că e Johannis, unu' din doi, trebuia să fie!; nu contează că e Ponta, că e Johannis; să fie bun cu oamenii și cu țara lui, vreau să zic, România!; acuma, a câștigat Johannis, poate, peste 5 ani, sau 10 ani, va câștiga Ponta, sau alt român. Uite, eu, unul, îl văd pe Ponta crescând în experiență și în înțelepciune, mai ales în plan politic. Totuși, e un om deștept. Peste vreo 5-10 ani, va avea cam vârsta de-acum a lui Johannis, va fi copt pentru așa o funcție mare; într-un fel, acum a câștigat și el, chiar dacă numai experiență.
Cam așa gândeau cu voce tare câțiva târgumureșeni, despre cei doi prezidențiabili. Iată ce gândesc eu:
Mi-a plăcut gestul învinsului Victor Ponta de a-l felicita pe învingătorul Klaus Johannis.
Cred și eu, ca și domnul din stație, că Victor Ponta rămâne un valabil viitor candidat la președinție.
Acum, să ne îndreptăm toate gândurile și energiile bune spre noul nostru președinte, pentru că domnia sa își pune energiile, gândurile și faptele bune în slujba tuturor românilor, așa cum declara luni: „…În fiecare clipă, cu toate forțele mele, eu voi lupta pentru voi. Voi lupta pentru democrație și stat de drept, pentru domnia legii și pentru bunăstare, pentru respect și pentru unitate.
Eu lupt pentru voi și pentru România noastră!". Doamne-ajută!
Scriu aceste rânduri cu o zi înainte de ședința ÎCCJ. La ora când veți citi aceste rânduri, dumneavoastră veți ști „sentința". Eu, unul, sper, spre binele, stabilitatea țării, că ÎCCJ va soluționa în favoarea lui Klaus Johannis acuzația ANI de incompatibilitate.
Zilele trecute cineva posta pe wall-ul său de pe Facebook, un pasaj dintr-o carte a Herthei Muller: „...Dar uneori, în câte o zi, viața îmi mai întinde o cheie, și-mi zice: «Fă-ți ușă la ea!»
Domnule președinte Johannis, viața v-a întins o cheie care se potrivește la ușa pe care ați construit-o, ajutat de milioane de români! E ușa dată în folosință comună! E ușa puterii, a succesului! Putere și succes pe care doriți să le puneți în slujba tuturor românilor!
Conlucrați cu poporul, domnule președinte, pentru a apropia clipa fericită când viața va întinde o altă cheie, tuturor românilor!
Un om pe care l-am iubit și-l iubesc mult spunea odată: nu putem trăi ca nemții, dacă muncim ca bulgarii!
Să învățăm noi, românii, să fim (și) nemți, să construim serios, durabil!
.Să învățăm împreună, unii de la alții, să construim (că doar suntem în România lucrului bine făcut!) nu neapărat uși telurice, ci mai degrabă uși spirituale!
Uși ale fericirii, ale iubirii de semeni, de frați! Uși care nu pot fi deschise cu o cheie comună, agățată în cui, ci pot fi deschise doar cu cheia fericirii, a iubirii!
E drept, această cheie are în „desenul" ei câte ceva din cheile puterii, ale succesului, ale tuturor cheilor lumii, dar are un „ce" al ei și numai al ei, care o face unică, și, totuși, în felul ei... universală! Cu ea se poate deschide orice ușă!
