Corespondență din Paris - Un drept călcat în picioare.

Mărturii de la fața locului, din diasporă

M-am dus și eu, ca orice român conștiincios, să votez duminică, 16 noiembrie 2014. Din autobuzul 80, care mă ducea la Ambasada României din Paris, am văzut coada întinsă între două străzi paralele, pe un trotuar de patru-cinci metri lățime. Nu se putea circula pe trotuar, ci doar pe stradă de-a lungul cozii. Am ajuns, am coborât și așa am găsit într-un punct al cozii o cunoștință care stătea deja de cinci ore și nu reușise să voteze. Am înțeles mai târziu, când am vorbit la telefon, că a mai stat două ore, dar coada nu s-a micșorat, iar el nu reușise să avanseze deloc. Așa că a abandonat și a plecat acasă fără să voteze.

Am aflat, tot de la el, că odată intrat omul în sală, deși avea declarația completată și trebuia doar să o semneze în fața comisiei, era oprit câteva minute pentru a fi trecut pe o listă a lor cu toate datele personale. Deci, ce se întâmplase pe 2 noiembrie se repetă pe 16 noiembrie, pierzându-se mult timp.

Mi-a trecut atunci prin minte un gând cum că zarurile au fost aruncate. Am avut impresia că am înțeles că cel care se dorea să fie câștigător va câștiga. Am plecat, și revoltată, și amărâtă, în adâncul sufletului.

Mare mi-a fost surpriza seara, când am aflat rezultatele parțiale. M-am chiar temut să nu se repete scena în care un alt candidat, cu cinci ani în urmă, s-a culcat seara președinte și s-a trezit a doua zi că altul i-a luat locul. Când rezultatul a devenit sigur, real, m-am gândit mirată: cum a fost posibil ca lucrurile să se răstoarne astfel? Și am găsit logica desfășurării evenimentelor. Nu cu mult timp în urmă, Ponta și-a lansat candidatura pe un întreg stadion, în ovațiile și urările mulțimii, amintind de vremuri nu demult apuse. Acest fiu și întregul lui staf au fost atât de siguri pe ei, de faptul că cele zece procente în avans față de adversar nu vor putea fi atinse, și cu atât mai mult depășite, încât au uitat, au neglijat cu desăvârșire votul din țară, de care păreau foarte siguri că va fi în favoarea lor. Atunci s-au concentrat numai pe votul diasporei. Au încercat și au reușit să-i împiedice pe mulți românii de peste hotare să voteze.

Dacă ar fi fost drepți și corecți poate că n-ar fi fost alta situația în diaspora. Lumea însă era revoltată, iar revolta creștea pe măsură ce treceau orele și ei se vedeau puși în imposibilitatea de a vota. Atunci au început să strige că vor să voteze și de aici s-a ajuns repede la lozinci antiguvernamentale și anti Ponta.

Cred că niciunul din cei din jurul lui Ponta nu se aștepta să piardă cele zece procente prin votul românilor din țară. Au rămas surprinși și dezarmați pentru că lovitura, adevărata bombă, a venit din partea celor în care s-au încrezut prea mult.

Au anihilat ei diaspora, dar, deși au avut oameni în teritoriu, n-au putut anihila și nici măcar controla un popor întreg.

Lasă un comentariu