Eu caut România în cătunele munților, cu case răsfirate în care familiile sunt unite ancestral. Caut România în vocile rapsozilor populari, în „Bătuta" ca în Bucovina, în „Învârtita oilor" din Mărginimea Sibiului, în „Sârba ca-n Oltenia" și în „Geamparalele" Dobrogei istorice. Caut România în fotografiile vechi ale fotografului la minut din Cișmigiu, în tencuiala cojită de timp și timpuri a câte unei case boierești de pe Lipscani, loc de pelerinaj al amorurilor cu umbreluțe și joben. Caut România în secerișul de la asfințit al satului uitat de lume, în culesul porumbului de la primul cântat al cocoșilor, și în nojițele uitate sub velințele din lada de zestre a mireselor care au plecat demult să țeasă catrințe în cimitire cu cruci de lemn veșted și veșnic deopotrivă. Caut România în dulceața de nuci verzi din borcanul acoperit cu frunze de tei muiate în albuș de ou, legate cu panglicuțe tricolore, în horinca din butelcuța cu pară și în soarele de toamnă din vii. O caut în scrieri și înscrisuri, în încrustații de aur din bulgărele de humă de la temelia bordeielor străvechi. Caut România în tabloul vechi de pe peretele de paiantă, în care zâmbesc bunicii pe vremea când trăiau bunicii lor, în busuiocul legat cu sfoară roșie de icoana înnegrită de vremuri, în care ștergarul alb de borangic își lasă florile cusute în cruciulițe, la vedere, ca un semn, ca un contrast. Caut România de pe Calea Victoriei, unde ofițerul de cavalerie, țanțos în uniforma impecabilă, se oprește în fața coșului cu violete și garoafe al florăresei cu tulpan pe cap și salbă de bănuți pe gâtul firav, nehotărându-se ce buchet să cumpere pentru mademoiselle. Caut România în scrisori cu parfum de gutui coapte pe sobă. Caut România în scrinuri de domnițe și în biblioteci cu cărți legate în piele ale cavalerului cu rădăcini de răzeș. O caut în mireasma fânului cosit și-a barabulelor vărate în jăratecul sobei de lut, în mămăliga aurie din care ies, aburinde, doinele de haiducie, chiuiturile de nuntă și bocetele de înmormântare.
România e România. Nu s-a pierdut. E în fiecare fir de otavă, în fiecare stejar, în fiecare prună de copaci cocârjați, în fiecare căpiță de fân, în fiecare privire de bunici, în fiecare rid de pe obrazul nostru, în fiecare cuină bănățeană, în fiecare pită din Ardeal, în fiecare floare de lămâiță, în fiecare deal și vale, munte și pădure, în fiecare Iancu Jianu și în fiecare Avram Iancu din noi. În fiecare literă a cuvântului DOR ...
