Iar acesta, precum s-ar putea crede, nu era absolvent al vreunei facultăți umaniste, precum filolologia, științele juridice și filosofia. Și nici nu făcuse o preocupare din a scrie proză sau poezie, cu toate că avea un plăcut har de povestitor, multă inteligență, deșteptăciune, răbdare și perseverență. Dar mai poseda încă ceva: o desăvârșită pricepere în arta militară și în cea a speculațiilor financiare. Și când te gândești că realmente a fost „rugat în genunchi" de propriul său popor să rămână în fruntea guvernului țării sale. Spre deosebire de lașul, fricosul și pocitul rege Richard al III-lea a lui Shakespeare (1564-1616), cel care ar fi fost în stare să dea un întreg Regat pentru un singur cal, ca să scape cu viață. El, însă, a trudit cu folos pentru țara lui vreme de zece ani, împărțiți în două etape egale, ca durată în timp. Și, de fiecare dată, în vremuri extrem de grele pentru întrega omenire, fiind prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii, între anii 1940-1945, însemnând întreaga perioadă a celui de-Al Doilea Război Mondial. Atunci când, la începutul conflagrației, țara lui a trebuit să țină piept, de una singură, Germaniei lui Hitler. Următorul mandat de prim-ministru cuprinzând anii 1951-1955, atunci când omenirea trecea prin cea mai fierbinte perioadă a „Războiului rece".
Așa se face că Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, pe anul 1953, avea să fie simpaticul, înțeleptul, patriotul, fumătorul și băutorul de whiski, Sir Winston Leonard Churchill (n.30 nov. 1874-24 ian.1965), considerat, în vremea sa, ca „cel mai mare britanic din toate timpurile", și singurul „străin" distins cu titlul de „Cetățean de Onoare" al SUA.
Scriem despre el și viața lui pentru că, mai zilele trecute, se împlineau 140 de ani de la nașterea celui care a gândit, scris, semnat, contrasemnat și publicat o sumedenie de studii și cărți, între care: „Războiul fluvilor"(1899), romanul „Savrana" (1900), „Călătoria mea prin Africa" (1908), „Anii mei de tinerețe" (1930), „Istoria popoarelor vorbitoare de limbă engleză" (1956-1958) și „Frontiere și războaie" (1962).
