Dascăli mureșeni - LIVIU CIRA

Distribuie pe:

Născut la data de 18 decembrie 1931, a fost penultimul din cei șase feciori ai familiei Marian Cira și Paraschiva (născută Năsăudean), agricultori și comercianți din Șieuț, județul Bistrița-Năsăud. Urmează școala primară în localitatea natală, gimnaziul și studiile liceale la Bistrița unde, în 1951 absolvă Școala Medie Tehnică Horticolă. Din pasiune, studiază asiduu teoria muzicală cu profesorul Vasile Parasca, ajungând să dirijeze corul liceului.

Susține examenul de admitere la Conservatorul ,,Ciprian Porumbescu" din București și, în septembrie 1951, este student la Facultatea de ,,Compoziție - Dirijat - Pedagogie". Dar, la începutul anului doi, în 27 septembrie 1952, este arestat, exmatriculat din facultate și condamnat la un an închisoare corecțională. ,,Omisiunea denunțării" și ,,Uneltire contra ordinii sociale" sunt acuzațiile care i se aduc, concret, ar fi avut cunoștință despre existența unei organizații anticomuniste și de intenția unui coleg de a-l racola în această organizație. După o detenție de șase luni la închisoarea Jilava, unde a avut parte de un regim inuman, este transferat în lagărul de muncă forțată de la canalul Dunăre-Marea Neagră. Aici, alături de deținuți de drept comun, inclusiv criminali, este supus la munci fizice extenuante și la un precar regim alimentar, care-i vor afecta sănătatea pentru tot restul vieții.

După eliberarea din detenție, la 17 martie 1953, în luna mai 1954 este angajat ,,contabil socotitor" la Cooperativa de consum din satul vecin, Șieu, ajungând ulterior să fie avansat contabil principal și chiar contabil-șef. Împătimit de muzică, organizează și instruiește un cor cu sătenii din Șieu, de care se va ocupa, cu unele întreruperi, aproape 50 de ani. Se căsătorește, în 29 aprilie 1956, cu Teodora Sălăgean, absolventă a Școlii Medii Mixte din Bistrița, iar a doua zi este încorporat în armată. Având statutul de ,,condamnat politic", a fost repartizat într-un detașament de muncă la cariera de piatră din localitatea Bragadiru și la Fortul Rudeni, lângă București, unde, aproape doi ani, a fost obligat să presteze munci deosebit de grele și de periculoase. Însă, pasiunea sa pentru muzică i-a fost de folos. Organizând cu soldații, în timpul liber și în deplasările la muncă, un grup coral, primește - drept recompensă - învoirea de a susține un nou examen de admitere la conservator și… reușește! Continuă facultatea, la curs fără frecvență, anul doi și trei, după care, din cauza nevoii de a-și întreține familia, întrerupe din nou studiile. I se nasc cei doi copii, Mariana (1960) și Liviu (1963). Este încadrat ca profesor suplinitor la Școala Generală din Șieuț, între anii 1963-1966, iar în 1965 proprii", sub îndrumarea prof. univ. Constantin Rîpă de la Conservatorul ,,Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca.

În colaborare cu Școala Populară de Artă din Târgu-Mureș organizează la Clubul Tineretului din Reghin un curs de canto, mulți dintre absolvenții acestuia devenind interpreți apreciați ai folclorului mureșean. Tot aici conduce grupul cameral feminin ,,Viodele" și, alături de nume sonore din domeniu, face parte din juriul celor 15 ediții ale Festivalului național ,,Flori de pe Mureș".

Dar pe lângă obligațiile didactice, profesorul Liviu Cira desfășoară o prodigioasă și susținută activitate extrașcolară, fiind unul din pilonii vieții muzicale și culturale reghinene, timp de peste un sfert de secol. La un an după venirea sa la Reghin, preia instruirea și dirijarea Corului Mixt al Casei de Cultură, cor pe patru voci, compus din cadre didactice, formație-fanion a activității artistice din oraș. Sub bagheta sa, acest ansamblu a avut un repertoriu diversificat, de la lucrări clasice și prelucrări de folclor, până la piese ale unor compozitori contemporani, inclusiv compoziții proprii. A participat la nenumărate spectacole pe plan local, județean și național, fiind invitat la diverse reuniuni și festivaluri interjudețene: ,,Ciprian Porumbescu" - Suceava (1970), ,,D.G.Kiriac" - Pitești (1972), ,,Ion Vidu" - Lugoj (1975 și 1980). Dovada cea mai elocventă a valorii interpretative a corului - dar și a dirijorului - o constituie cele șase titluri de ,,Laureat", inclusiv premiul I, se reînscrie la conservator, în anul V fiind admis chiar la curs de zi.

La absolvire, în anul 1967, este repartizat ca profesor de muzică la Liceul ,,Petru Maior" din Reghin. Un an mai târziu, obține definitivarea în învățământ și din 1971 se transferă, în același oraș, la Școala de Muzică și Arte Plastice, iar din 1979 și la Școala Generală nr.5, respectiv Gimnaziul de Stat ,,Augustin Maior", unde va funcționa până la pensionare (1994) și chiar după. Predă teoria și solfegiul, pianul tehnic, educația muzicală și instruiește corul elevilor. Promovează examenul pentru gradul didactic II în1975 și cel pentru gradul I, în 1983, cu lucrarea metodico-științifică ,,Monografia creației corale, a activității didactice și dirijorale obținute între anii 1977-1989, în etapele republicane ale Festivalului Național ,,Cântarea României", pe scene din Târgu-Mureș, Cluj-Napoca, București, audiții la radio, prezențe la televiziune, consemnări laudative în presa scrisă. La data de 15 decembrie 1989, când s-au împlinit 40 de ani de la înființarea corului, dirijorului Liviu Cira i s-a acordat diploma de ,,Evidențiat" pentru contribuția deosebită în activitatea cultural-educativă de masă. Împătimit de muzică, dotat cu o răbdare demnă de invidiat și cu o sensiblitate remarcabilă, în paralel cu arta dirijorală, a compus piese corale patriotice, religioase, prelucrări folclorice, multe dintre compoziții fiind tipărite în publicații de specialitate. A fost membru al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România. După 1990, devine membru al Asociației Foștilor Deținuți Politici și activează în organizația locală a PNțCD. Și-a trăit viața într-un respect admirabil față de reperele valorice pe care le considera fundamentale: Munca, Familia, țara, Regele, Dumnezeu. A coborât abrupt de pe ,,scena vieții", pe neașteptate, în miezul zilei de 7 februarie 2014, surprinzându-i dureros pe cei dragi ai săi, trezind regrete și amintiri nostalgice celor care, alături de profesorul și dirijorul Liviu Cira, și-au dăruit o parte din timp, drept ofrandă, zeiței muzicii.

Lasă un comentariu