„ROMÂNIA... LANȚ cu zale... rupte!"

„DUȘMANII POPORULUI...!" „CÂND PE DUȘMAN ÎL CRUȚI, / URGIA ASUPRA-ȚI MAI MULT TU O ASMUȚI. "

Dimitrie Bolintineanu (1819-1872), poet, prozator, om politic patriot revoluționar din generația de la 1848

***

„URA DUȘMANULUI CA PIATRA CU VAR LUCRAT PÂNĂ LA 40 DE ANI TOT FIERBE".

Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei, cărturar enciclopedist

***

„SUNT DUȘMANI CARE ȚI SE PRIND ÎN FIECARE ZI, DE LA SINE, CA PRAFUL PE GHETE ȘI MURDĂRIILE PE TALPĂ. DE ACELEA SĂ NU-ȚI PESE. DOAR NU-I STA ÎN CASĂ DE FRICA LOR".

Ion Heliade Rădulescu (1802-1872), scriitor, lingvist, gânditor, om politic patriot

P. S. Este foarte adevărat că România a ajuns un lanț cu zale rupte. Ceea ce se întâmplă în țara noastră, care este căzută „pe cale" asemenea lui Hristos, se datorează dușmanilor interni pe care i-aș clasifica pe două fronturi: uniunea fascitoidă revanșardă udemeristă și clasa politică românească, în special cea din Transilvania. Declarația de război a descreieratului primar covăsnean și declarația cămilei culturale hunoroide de a-și lua pământul natal sunt semne deosebit de grave, aș spune eu: „frați români ardeleni, paharul s-a umplut și cuțitul ne-a ajuns la oase, treziți-vă". „Colac peste pupăză", s-a pus cu demiterea obraznică a d-lui Nicolae Băciuț și strămutarea lui în Oltenia lui Vladimirescu. Trăgeam de mai mult timp semnale de alarmă, ca toți intelectualii ardeleni, fie ei scriitori, poeți, preoți, medici, ingineri, profesori, să dăm dovada dragostei de țară prin ceea ce facem fiecare, să fim un lanț comun asemenea înaintașilor pașoptiști și nu numai, fiindcă vor veni tot felul de furtuni... și iată că un vânt de început, a început să ne „înierneze" sufletele prin actul criminal săvârșit împotriva omului de cultură mureșean. Domnilor patrioți mureșeni! Nu este de ajuns numai să scriem, fiindcă ei nu dau un ban pe aceste hârtii, cum le numesc ei; le cumpără pe toate și le dau foc, iar puținii care le citesc sunt fără putere. De ce obraznicii udemeriști ies de fiecare dată în stradă și în lume, iar noi nu putem să mergem la București asemenea lui Horia la Viena? Să-i trezim pe toți cei care dorm în parlamentul României. Îmi aduc aminte când Mareșalul Antonescu a fost umilit la Târgu-Mureș, iar clasa românească locală n-a făcut nimic decât să semnalizeze în scris, după care a fost dat uitării ca și acum. Îmi aduc aminte de momentele grele când am ridicat rușinea urbei trandafirilor, aducându-l pe marele mareșal la Sărmașu, cu mari riscuri, dar nimeni înafară de d-l general Constantinescu și Arhiereul Andrei, n-au ridicat un pai de jos, din contră... mari români de cultură ai vremii, l-au trecut la „uitare veșnică", uitare care mai dăinuie și astăzi, iar pe mine, în loc să mă apere, m-au amenințat cu pedepse foarte grele.

Dușmanii interni sunt „TOȚI" politicieni ardeleni: parlamentari, consilieri județeni, locali, primari, șefi de instituții, care nu-și dau valoarea potriotică potrivit funcției și jurământului depus. În timp ce Transilvania este umilită de honvezii udemeriști descreierați, ei își savureaază victoriile și conturile personale ale anului care se sfârșește, prin baluri exorbitante și ditamai diplome, când săracii poporului n-au un lemn pe foc, și-o bucată de carne pe masă. Acești „ciocoi vechi și noi", sunt vinovații principali, prin tot ceea ce fac, dar și prin tăcerea lor... care, zic ei, trece neobservată. Să nu uitați că va veni odată și „blestemul pământului", care să vă geruiască trupurile sătule și sufletele goale. Nu pot să nu îmi aduc aminte când eroul martir Mareșalul Antonescu a cerut sprijinul politic, el fiind militar, la conducerea ROMÂNIEI, mai-marilor liberali și țărăniști ai vremii, și ei au refuzat, fiind, astfel, coautori morali la moartea eroului mareșal, dar și la multe neplăceri istorice; nu pot să uit cuvintele marelui liberal autodemisionat ANTONESCU, care mai ieri alaltăieri era zeificat de codoșii politici, care azi l-au aruncat la coșul de gunoi al istoriei: „Președintele ales Iohanes, vorbește puțin, după cum gândește..." s-au... cum ar spune „Conu Iancu": „Așa oameni... așa partid". Orice am spune, politicienii unguri și-au învățat bine lecția istoriei Arpadiene: „Dacă ar fi ca ultimul ungur să piară, Ardealul tot al nostru o să fie" Vina ne aparține nouă, românilor, și „cozilor de topor, trădători români"; suntem repetenți la materia „ISTORIE", fie că ne place, fie că nu ne place. Totuși, le voi spune ultraextremiștilor udemeriști, ceea ce odinioară spunea confratele lor Bolyai Janos: „ȘTIINțA PĂCII e mai presus de știința luptei pentru că știința păcii cuprinde știința luptei. RĂZBOIUL nefiind scop final, numai PACEA poate fi, conform naturii, scop final". Până atunci, nu uitați FRAțI ROMÂNI de Sfântul Ardealului care, înaintea morții din anul revoluționar 1989, ne prevestea că „ungurii vor mai mult decât Ardealul" și că ...„CINE ARE MINTE SĂ IA AMINTE!".

„1001 CUGETĂRI"

Lasă un comentariu